Numai Dumnezeu

S-a tacut a neputinta si oroare. S-au spus multe. S-au dat jos oameni politici. s-au pus altii. S-a donat, din mult, din putin. S-a stat cu sufletul la gura, poate se mai salveaza dintre ei. Unii s-au intors printre noi, pe altii i-a luat Dumnezeu, sa-i odihneasca. Mult prea devreme.  60 de oameni frumosi, destepti, energici, cu cautari artistice si vise intense au plecat dureros, tragic, cu opera amputata. Au ramas multe lucruri de neinteles. Ei nu au ramas aici. Din trupa Goodbye to Gravity mai e in viata doar Andrei Galut, care tocmai a iesit din coma. Sa ne rugam pentru el. Si pentru ceilalti, atinsi de atita suferinta. Rugaciunea poate face minuni. In momente ca acestea pricepem, debusolati, chirciti si smeriti, ca singura mingiiere vine de la Dumnezeu.

Continue Reading

Vizita de Lucru

Am pornit intr-o calatorie foarte solicitanta dar si incredibil de interesanta prin lumile oamenilor care muncesc cu spor. Fac vizite de lucru. Se trezesc cu mine prin preajma in timp ce lucreaza. Incerc sa ma integrez, sa fiu una de-a lor. Si intervin pentru a-i ajuta, dar de cele mai multe ori le dau in plus de munca, mai sparg, mai stric, mai periclitez situatia. Nu prea grav, insa. Ca un incepator. Ca de fapt, asta sint. Un incepator printre profesionisti. Un om curios sa le afle secretele. Un elev insetat de lectii importante. Pe care le primesc din plin. Pentru ca romanii nostri care au treaba, au business-uri de succes, sint extrem de generosi, de primitori, de deschisi, de bucurosi de oaspeti. De aceea, Vizitele de Lucru vor continua. Pe www.vizitadelucru.ro. Pina voi deveni o profesionista. Haaat, cale lunga. Mai am de numarat multe farfurii, de vopsit multe usi, de livrat gramezi de colete pina departe. Si de luat multe interviuri de la oamenii cu vise implinite. Sint departe foarte, dar nu ma las.

Continue Reading

A venit toamna VIP

A venit cu roade bune. Cu maestrul Victor Rebengiuc, in primul rind. Cu fete frumoase si baieti frumosi, mai ales ca purtau ie. Cu vorbe de suflet. Cu Maia Morgenstern, cu Grigore Lese. Cu Dorina Chiriac. Cu Adrian Oianu. Cu Cornel Ilie. Cu o echipa incredibila, care s-a dat peste cap sa iasa spectaculos. Cu caruta de la Muzeul Taranului Roman. Cu Mirela Vescan. Cu Manuela Harabor, cu Oana Sirbu, Bianca Brad, Anca Turcasiu, cu grupul SONG si Daniel Jinga. Cu placintele delicioase  de la Clubul Taranului Roman. Cu gindul la bunicii si stra-bunicii nostri tarani. Cu o revista noua, care sa umple toamna cum umplu bunatatile camarile romanului. Cu Revista VIP reaprindem speranta.

Continue Reading

Despre fericire zimbreasca

Sint sase.  I-au adus din Cehia sau parca din Polonia, ne-a spus baiatul de la poarta, dar am uitat. Pe toti ii cheama cu Ro, de la Romania. Rodica, Romica, Rozica, predomina fetele. Sint si vreo doi masculi, dar nu se prea dau macho, cel putin au sezut blind cind am trecut noi prin Rezervatia de Zimbri Hateg. Te intorci in timp in preajma lor. Parca bati secole si te-apuca un chef suspect de a analiza treaba oblu. Ce-i cu romanii?  In curind vor fi adusi din Cehia? O mai fi ceva de salvat? De ce atita truda degeaba? Cum de nu ne invatam minte? Si tot asa.

Si m-am pomenit ca am plecat din rezervatie intrebindu-ma: or fi fericiti?

Continue Reading

Sportivoluntar

Cred ca o sa devin mare sportiva. Din intimplare. Ma duc timpurile. Eu nu prea agream jogging-ul. Mi se parea asa, prea american-style, prea hau-bau, prea hollywoodian, prea ostentativ, prea ca la tara.  De la o vreme insa,  exista intreceri, maratoane, ocazii de a-ti pune angrenajul  la lucru pentru a atrage atentia asupra unor necazuri fara de care lumea ar fi prea buna. Asta nu pot refuza. Ce fac?!  Trebuie sa particip. Adica sa alerg. Sint cauze impresionante. Le stiti si voi. Oameni cu dificultati de toate tipurile. Vrei sa ajuti, clar. Dar trebuie sa alergi. Ca sa alergi, trebuie sa ai un minim antrenament. Ca altfel, ajutor ioc si nu sustii punctul de vedere al omului in nevoie. Iaca situatie. Uite cum am inceput eu sa merg un pic mai repede, sa ridic mai sus piciorul in mers, sa alertez ritmul, practic sa fug putin cite putin, pentru a face fata cerintelor. Iar acum particip la toate manifestarile sportive la care implicarea mea este utila si nu foarte aiuristica. Alerg fara pretentii de mare atleta, dar alerg. Si pina la urma, beneficiul este si al meu, ca rezist in ritm saltaret pina la piata, nu trebuie sa ma cocot in masina un-doi. Prin urmare, a inceput sa-mi placa jogging-ul, poate pentru ca este hau-bau-ish, asa.

Prin urmare, particip la

–  Raiffeisen Bank Maraton Bucuresti, pe 4 octombrie, la proba de stafeta in beneficiul copiilor de la Institutul Oncologic Bucuresti, Proiectul “Zana Merciluta”, al Merci Charity Boutique.

si la

–  Brasov Heroes, evenimentul de atragere de fonduri pentru diverse cauze din comunitatea locală, realizat  în cadrul unei curse cu obstacole. Eu sustin proiectul inimos “Impreuna pentru un zambet de copil-Dizabilitatea NU inseamna defect” al Asociatiei Dicta Brasov.

Deci, daca ma intrebati ce mai fac, raspund: “iete, cu alergatura”. Sint sportivoluntar.

Bine, va pup. Nu mai stau. Fug.

 

 

Continue Reading

E sau nu Mariana Gordan – State Property?

 

Mariana Gordan e intr-un fel, State Property. In alt fel, nu este. A scris cartea aceasta si a lansat-o si in Bucuresti, dupa Londra. Este, cum spuneam, proprietate de stat, fiindca e un artist roman unic, de care sintem mindri, caruia ii admiram lucrarile, pe cele din Londra nu ai cum sa nu le vezi, ca-s imprastiate prin statiile lor de metrou. Nu e proprietate de stat pentru ca este un om liber, care a indraznit sa faca nebunia de a iesi din tara in vremea comunismului, alaturi de un englez rebel, printr-un fals in pasaport. Acum 30 de ani. Si a reusit. Si s-a eliberat. Si despre toate astea a scris in cartea ei minunata, State Property. Daca nu se face film, sintem prosti.

State Property

Continue Reading

Celia CoStea

Celia Costea este una din cele mai bune soprane ale lumii. Eu atit va spun. E cazul sa stim mai multe de ea. A cintat magistral aseara, in cadrul Festivalului Enescu, de s-a infiorat toata asistenta. Solista Operei din Atena, si-a dat masura talentului pe cele mai mari scene ale lumii. Ieri ne-am intilnit si am descoperit o persoana simpla si modesta si frumoasa. Mirela Vescan i-a aplicat un machiaj de zile mari, si chiar  a fost o zi mare ca am intilnit asa om de pus la rana. Cam spui cu toata convingerea cind o intilnesti: “M-am intilnit c-o stea!” Oricum e deja scris in numele ei.

Continue Reading

Pleaca barza, vine varza

Ce ne facem, fratilor. Pai imaginea asta era raspindita pina de curind prin toata Romania. Acum, oricit te-ai zgii, cuiburile sint nelocuite. Au invatat puii de barza sa zboare, gata, au tulit-o cu familionul spre alte zari. Nu mi se pare corect. Ar trebui sa antrenam gaini, giste, lebede sa stea in spatiul locativ atit de primitor, incapator si sus-pus. Nu se poate sa ramina ditamai locuintele de lux libere, cita vreme pasarele mai mici si mai hulite, cum ar fi vrabiile, ciorile  n-au unde sta si fac galagie pe la ferestre, cintind aiuristic, fara partitura definita, in schimbul unei coji de piine. Repede, o petitie. Altfel, sintem obligati sa acceptam realitatea, nene. A venit toamna. Cu toata perspectiva de dupa, din care cea mai neplacuta, dupa mine, e aia cu iarna care ne ia prin surprindere. De ne face varza. Aia e, daci tovarasi.

Continue Reading