Vizită de Lucru la Farmec
Farmec-ul românilor
Știu că știți că știm cu toții că noi, românii, avem Farmec.
Și mai știu că știți că știm să lăsăm deoparte ego-ul, că nu la carisma, eleganța sau la conversația spumoasă a românilor mă refer aici… Nu la farmecul lor aparte, cunoscut de toată lumea ca o partitură încifrată a unei simfonii contemporane… Ci la celălalt Farmec al lor. Cel din Cluj-Napoca. Cel cu care defilăm în trusele de voiaj. Cel din orice dulăpior de toaletă. Cel aruncat pe undeva prin casă. Dacă totuși insistați că nu e chiar omniprezent, vin și plusez. Ba da, e măcar în gând. Ori jinduiți, plănuiți să vă luați, ori aveți amintiri despre el. Vă leagă ceva de produsele Farmec. Și dacă nu și nu, vă spun eu, în secret, vă doriți să vă legați cumva de acest pariu reușit, acest brand longeviv, de această promisiune a tinereții veșnice pe care se pare că străinii o prețuiesc mai abitir decât noi, au ei talentul ăsta de a cerceta, de a pipăi, de a-și băga nasul în oala cu potiuni și smacuri a românului.
Favorit a fost mai întâi un deodorant, abia apoi un canal TV
Știam logo-ul Farmec de când eram la școală, în anii comuniști. Știam mirosul Favorit al tuturor colegilor. Deodorantul Favorit. Sau laptele Doina. Sigur, doar acestea existau, nu ne lăfăiam pe o piață multicoloră, doldora de produse. Dar nu era rău. Dovadă că și azi este un brand respectat și deci căutat cu înfrigurare, că ai nevoie să miroși frumos sau să speli covorul sau să scoți niște pete de pe rufe.
Dar cel mai des este pomenit pentru minunile cosmetice pe care le face. Gerovital, Aslavital. Folosite cu succes în toată lumea. Inovate în România.
