Cugetări

Freamătul plopilor, Teatrul Metropolis

Freamătul plopilor, Teatrul Metropolis

Fâsh… fâsh… fâshâie plopii. La plopi ne uităm adesea indiferenți. Figurație. Ei trebuie să străjuiască un drum și să susțină ceva păsăret. Dacă e înalt plopul, se zice în popor că îl murdăresc ciorile mai degraba. Cea mai rezonabilă imagine a plopilor ne este fixată în memoria colectivă de Eminescu, care trecea adesea ”pe lângă plopii fârâ soț” s-o revadă pe ea…

Neplâns

Neplâns

Lume multă în Piața Palatului, ecrane, televiziuni, vreme plăcută, un val de emoție tronează peste noi ca un steag tricolor peste orice ezitare. Era obligatoriu cumva. Fețe nobile de pretutindeni, îmbrăcate cernit, asistă, mai aproape de rege, după rang, la slujba din interiorul Palatului și noi vedem din Piață tot ce se întâmplă, cu ajutorul ecranelor uriașe.