SĂ ÎMPACHETĂM!

Când auziți asta, vă gîndiți sigur că este vacanță și urgent treceți în revista obiectele trebuincioase voiajului.
Eu m-am schimbat, mai am cel puțin o variantă ca răspuns la asemenea îndemn.
Am lucrat acolo.

Să ne împachetăm!

Când auziți asta, vă gândiți sigur la o ședință de masaj în care urgent trebuie să alegeți între diferite tipuri de împachetare. Ce să fie mai folositor pentru voi, parafină, cafea, miere, poate nămol, ceva din toate – insistați voi – trebuie să fie.

Eu m-am schimbat, nu mai cred că a ne împacheta se referă doar la atât.

Am lucrat acolo

Am fost în Vizită de Lucru la Modpack System, companie de familie, românească, localizată în Ploiești și am început să înțeleg altfel lucrurile. Nu mai gândesc atât de superficial de vreme ce am aflat că cineva poate să mă împacheteze cu tot cu casă și să mă transporte în bună regulă în cel mai îndepărtat colț al planetei…deși s-a stabilit că Pămîntul nu e în colțuri, ba chiar este de-a dreptul rotund. Tot rotund au crescut lucrurile în privința acestei companii cel puțin uimitoare care și-a deschis recent un punct de lucru în Liverpool și continuă să gândească mare

Să facem niște inginerii

Da, ați înțeles bine, cineva s-a gândit că altcineva are nevoie să împacheteze ceva mai mare decât o valiza, ceva cât casa, ceva cât blocul, ba cât platforma petrolieră, ba cât o uzina de mare. O să existe și această situație și trebuie să avem o rezolvare, o cutie frumoasă și solidă în care să ducem totul, așa s-a pus problema. Nu s-a spus Nu se poate, Vai ce greu, Ce idee bizară, Lasă că merge și fără, nu s-au adus argumente d-astea în favoarea inerției. S-au pus chiar bazele unei afaceri. În timp ce noi dormeam sau stăteam la coadă la supermarket sau ne holbam la invirtitul în jurul cozii la circoteca politică de la teve, s-au gândit la lucrurile acestea Valentin și Dan Malaescu, cei doi C.E.O. ai Modpack, care se au că frații, poate și pentru că chiar sunt frați.

Oglindă, oglinjoară

care e bagajul cel mai mare de transportat din țară?

Nu vă repeziți să răspundeți că cel mai mare e bagajul de cunoștințe al celor care emigrează, părăsesc România pentru o viață mai bună și mai demnă. Nu e cel mai mare și nu la materia cenușie mă refer. Ci la materia tip oțel, fier-beton, lemn, aluminiu, cupru și mai știu eu ce intră la categoria utilaj tehnologic, unelte agabaritice pe care acești români întreprinzători au hotărît că le pot transporta oriunde în lume…

 

Joc de copii

 

Discutând cu CEO Valentin Malaescu, am aflat că în secția alăturată, unde am cărat împreună cu colegii mei cu caschete foi uriașe de lemn s-au realizat cutiile, sistemul de preluare a unor uzine întregi din România iar mai apoi s-au transportat frumușel la sute de kilometri distanță, acolo unde se reloca întreprinderea. Serviciul constă în dezasamblare-transport-asamblare. Este exact jocul nostru cu camionul și cuburile din copilărie! Stricăm un turn, o fabrică, un ansamblu de locuințe wannabe, urcăm totul în camion, îl vărsăm la destinație, unde îi readuceam formă de baza. Teribilă senzație, să reiei un joc, inițial la scară mică, să-l duci la alt nivel. Între timp ai crescut și tu, și gradul de înțelegere a mediului înconjurător, și mai ales știință de a concretiza lucruri necesare. Să faci din jocul inițial meserie, afacere. Să dai locuri de muncă oamenilor. Ingineri, care concep, calcueaza, măsoară. Muncitori, care mișcă, montează totul cu dexteritate. Asta zic și eu șansă. Bucurie. Mai ales când cuburile sunt așa de mari că poți circulă prin ele. De aceea s-o fi mărit și cheful de extindere și pretențiile. De aceea s-a ajuns că acești români să dea de lucru oamenilor în Liverpool.

Deci mărimea chiar nu contează în relocarea industrială realizată de Modpack. Asta te și destabilizează, te și uimește, concomitent. Cum, dom’le, până unde se poate ajunge? Înțelegem, agabaritic, dar să fie un prag de sus, să-l știm și noi! Chiar nu mai există limite??!

Ușor, ușor, ne revenim, tragem aer în piept, ne rugăm să le meargă bine acestor pionieri în domeniu (înțeleg că nu au concurență în zona), fotografiem nu doar mintal ce am văzut și mergem mai departe cu gândul că poate emigrează cei din Liverpool în Ploiești. Ce nu face englezul de dragul unui deschizător de drumuri. Bine, și de dragul unui deschizător de beri.

Dau o bere celui care are un răspuns la dilema mea de final. Singurul lucru pe care încă nu l-am aflat este dacă se pune și o fundiță colorată la pachetele respective, și dacă da, cum arată acea fundiță. Să fie cît Autostrada Soarelui? Sau a Piteștiului? Că acolo nu poți să te Ploiesti.

Ia să chem Modpack System să ambaleze acest articol, deja e prea mare. Poate i-am încuiat la așa dimensiuni…