Doar preturi mici

Le vezi cu lupa, dar lupa costa.

La Zara sint mari reduceri. O bluza obisnuita, de plastic, e doar 99 lei. Nici macar 100! Oau. Eu zic ca e un chilipir. Sa luam zece bucati! In multe magazine constati buimacit ca nu pricepi prea bine de ce te bucuri ca ai luat asa ieftin un lucru uzat moral, care tocmai vrea sa iasa din sezon onorabil. Si il iei, cu zimbetul sifonat si buzunarul golit.

Cind am descoperit eu reducerile negustorii nu erau intr-atit de sofisticati incit sa urce pretul cu putin inainte de a anunta reduceri, astfel incit sa iasa in curat avantaj daruindu-I omului-cumparator iluzia ca a facut un gheseft. Reducerile erau un concept pe care vinzatoarele mi l-au explicat amanuntit, ca adica vor sa scape de marfa veche din stoc si sa faca loc celei noi. Intr-o vara- studenta fiind- Dana de la Stefanel mi-a facut cu ochiul si mi-a spus ca anumite articole sint la “reduceri”. Cum vine asta?-intreb mirata, proaspat sosita din comunism si marcata subtil de o tevatura sireata in decembrie 1989. Si insist, intru lamurire Ea imi explica cu duiosie materna. Adica hanoracul asta care costa 20 de lei poate fi luat acum cu 2 lei. Poftim??! Pai am 2 lei, vroiam sa-mi cumpar doi covrigi. Pot sa iau hanoracul? Nu faci misto de mine? Nuuuu, serios, juma’ din marfa e la reduceri. Si-a-nceput sa-mi arate si bluza si vesta si pantalonii si rochita aia pe care imi agatasem ochii toata primavara si care acum costau toate cit dadeam eu pe un senvis la CorDan, in fata la Cibernetica. Mi-am zis ca asta e o inventie buna a imperialismului si am bagat la scufie termenul si datele cind isi facea aparitia in lumea noastra mercantila. Am crezut in naivitatea mea ca minunile dureaza. Gresit. Si reducerile sint relative. Pentru ca unele reduceri te costa scump.