Vazut, aplaudat, reverenta facut
Te duci sa vezi spectacolul “Lectia de violoncel” si nu prea te intereseaza piesa aia. Nu vrei sa-l vezi decit pe el.Totul se invirte in jurul maestrului Beligan, el e atractia. Daca ma intrebi despre ce era vorba abia mai stiu, iar despre cine a scris si regzat vag imi aduc aminte. La fel cu toti ceilalti pe care-i stiu ca au fost la spectacol. Ce mai tin minte e care au fost partenerii de scena. Asa ca lumea cumpara bilete la acest spectacol multumita unu singur om care a traversat un secol. Am mai intrebt prieteni, oameni din public. Toti au fost emotionati, au urmarit cu atentie miscarile, vorbele. privirile actorului aflat la puternica virsta de 90 plus citiva ani. Zic puternica fiindca nu poti sa nu remarci cita vitalitate are acest om care urca pe scena, isi spune replicile, face turnee, se confeseaza in alte spectacole, are cateva regii la activ in ultima perioada, nu mai vorbim de turnee. Lumea care merge la spectacol nu e neaparat fan Beligan, daca intrebi nimeni nu stie un titlu de piesa sau film in care a jucat. Doar faptul ca a ajuns la o virsta dupa o viata de creatii teatral stirneste. Pe nimeni nu intereseaza altceva. Nici can-can-uri, cite fiice, ce maninca, ce prieteni are, nimic, doar sa vada exemplul viu al unui om care nu se da batut, care munceste mereu, care e activ, care e intelept, care impartasseste experienta sa cu generozitate, care inspira. Asta e. Radu Beligan inspira oamenii, la virsta asta mai mult ca oricind.
Ei. Si fiindca Mirela mi-a zis pontul cu radacinile actorului din Galbeni, la finalul spectacolului am urcat si eu pe scena sa fac o reverenta in fata Maestrului, si i-am oferit un trandafir galben.Si m-am simtit inspirata.
