Marketing extrem

Culeala rimeaza cu pacaleala

aparat-dentarCe ti-e si cu marketingul asta. Cind eram noi mici, a-ti pune un aparat de intreptat dintii era total caraghios, desi se stia ca ar fi intr-o oarecare masura necesar. Sirmele alea peste dinti, inestetice, neplacerea de a minca cu device-ul plantat in zona de mestecat. Te uritea. Si acum uriteste. Dar acum e cool. Spui unei fetite “vei purta aparat dentar” sare in sus de bucurie: “ce cool, va fi roz, verde sau fuchsia, eu vreau roz te rog mami te rog te rog sa fie roz ca al lui Cati”. Marketing. Au toti, e moda, ca sa nu iesi din rind, vrei si tu.

Cazul aparatului dentar e intimplator folositor. Desi nu justifica pretul exorbitant, care nici nu se visa in vremurile cind era out of fashion. Ti se instala ieftin. Chestia e mai grava. Astia sint in stare sa ne faca sa ne spalam cu acid sulfuric, sa platim o caruta de bani pe asta si sa exclamam, dind ortul popii: “am fost cool, frate”.

Continue Reading

Televizorul sau viata

Ce cere publicul?

Multa lume renunta la televizor. Cei din ecran nu cred asta, nu-si permit, li s-ar prabusi universul. Au impresia ca e o fita de moment, ca respectivii fac parada de masteratele lor , ca se vor intelectuali rasati care nu suporta mitocania, grotescul si ignoranta televizate, dar trag cu ochiul totusi chipurile pentru a critica. Imi pare rau sa-I anunt ca unii chiar au scapat de jugul informatiei mediate, e un fapt concret. Exista mult mai multi romani care habar nu au cine e X-ulescu de la postul Y TV. Sint emisiuni intregi, cu protagonisti agitati, cu desfasurari de forte care mor cum s-au nascut, nevazute de nimeni in afara rudelor celor implicati. Oamenii incep sa discearna. Televizorul sau viata mea. Aleg alte lucruri care sa-i implineasca. Si aleg sa traiasca dirijati de propriile idealuri si nevoi. Sigur, inca sintem o tara de telespectatori, insa numarul acestora scade direct proportional cu numarul locuitorilor tarii. Asa ca celebra sintagma cu care se inchid gurile celor care vor sa vada la televizor ceva care sa-i ajute, sa-i imbogateasca, sa-i recreeze, anume “Asta cere publicul” isi va da obstescul sfirsit in curind, cind cineva va remarca, analizind ce e in spatele cifrelor de audienta : “Care public?”

Continue Reading

Nu ne mai vedem capul de treaba

Si unde nu-i cap…

Foarte multa lume are treaba. Dar pe strazi la ore critice gasesti o multime de oameni invirtindu-se, atirnind, flecarind pe la terase, lucru care te conduce la concluzia ca nu foarte multa lume are treaba.

Reformulam. Multa lume are treaba. Intri in banci, magazine, ghisese, locuri in care teoretic nu-ti vezi capul. Ba chiar ti-l vezi in amanuntime, ai timp sa arunci priviri in oglinzi, sa meditezi, sa constati ca sufla vintul si pe acolo. Deci nu multa lume are treaba.

Inca o incercare. Lumea are treaba. Vezi oamenii agitindu-se grabiti si intransigenti, claxonind imperativ, dar cind ajung la destinatie se scobesc in urechi. Sau hohotesc cu vreun cunoscut. Sau se uita derutati pe cer, cu gura cascata, fireste, fiindca norul are o forma de dragon si trebuie neaparat sa fotografieze asta.
Motiv pentru care deduci ca lumea nu are treaba.

Asadar, prin eliminare, ramine “treaba”. Totul e sa o ai. Orice-o mai fi insemnind si asta.

Continue Reading

Covor de politicieni

Din fibre nenaturale

Asa o masina ne-ar trebui. Dar ar folosi mai multor romani, deci exclus. Adicatelea de ca sa nu-mi iau singur pentru mine si familia mea un ferrari dragalas sau o casa pe Coasta de Azur? Sa ma folosesc eu si numai eu de ele, asa gindeste un politician de-al nostru. Oare daca am pune in loc de caramizi politicieni in aceasta masinarie-minune, ce covoras ar iesi? In cel mai bun caz- o cirpa. Dar ma tem ca nu avem noi norocul. Covorul ar iesi moale (de la coloana vertebrala), unsuros si mocirlos. Bueah.

Continue Reading