Gold Bye, Gold Morning!

Piesă în două acte

Personaje: (ordine alfabetică)

Artur, actor, crescut în Suedia, un tânăr plăcut, fără vârstă, tuns scurt, brunet, manierat, impresionabil, sensibil, ar putea fi Spiridușul într-o piesă pentru copii

Gianina, om de televiziune extraterestră, vârsta nu contează pe planeta ei, păr mediu, în culori variabile, hăhăită, curioasă, deseori somnoroasă, ar putea fi Pantera Roz într-un film pentru copii

Radu, om de media, alură de comediant, păr scurt ciufulit, exaltat, coleric, pasionat, energic, ar putea fi Taz într-un serial de copii

Roxana, om de business media, frumușică, păr aproape scurt, brunet cu șuvițe,  posesoare de labrador, organizată, corectă, aprigă dar și amabilă, ar putea fi sfătuitoarea sultanului într-un cadru istoric turcesc.

Toți sunt într-o capsulă numită studio Gold FM, undeva la Lujerului, în București.

Avem de-a face cu perspectiva Gianinei, cu detașarea obiectivă a extraterestrului. (În fundal se aude o muzică de despărțire: Tot ce-a fost în viata mea odată… voi lăsa uitării… lalalla laa… clipa despărțirii)

[Scena goala, cu plantație de microfoane și o lampă On air, care stă să se stingă.
Intra Gianina, sorbind dintr-un smoothie.]

Gata, încheiem! Mai vine omul, dar mai și pleacă.

De vreo trei luni știam că va sosi momentul, chiar am fost tot timpul ăsta curioasă cum îl încasez. Ce simt? Îmi vine sa râd sau să plâng? Sau poate sunt indiferentă? Tot stau și încerc să depistez la propria-mi persoană o reacție omenească. Nimic. La noi pe planetă lucrurile se iau ca atare și se prelucrează… Ia stai. Poate mă inspiră echipa. (Intră pe Facebook.)

Văd la Radu Buzaianu declarație pe Facebook cum că gata, pleacă de la Gold FM, că a încetat contractul. Nu reiese clar ca plecăm toți, că noi toți suntem parte a aceluiași contract. Val de reacții, printre ele și ceva gen cum, Radu, pleci și ăilalți rămân? Până la “trădătorii ăia” e doar un pas.

Văd și la Roxana Bichiș, producătoarea emisiunii noastre matinale o postare despre luna februarie și cum îi duce și aduce lucruri în viață, în cazul de față încheierea unei etape de lucru intens la radio. Lumea de prieteni de Facebook toată reacționează. Cum, de ce? O, nu! E păcat! Lasă, un șut în fund e un pas înainte. Te vei descurca. Va fi bine. Mângâieri pe cap și palme amicale  pe spate. Virtuale.

Artur și-a creat tocmai azi cont pe Facebook. Să vadă cică numărul exact al oamenilor care ascultă și acționează spontan din dragoste de niscaiva voci. Or fi dat add mai multi decât mine și Roxana?

[Drum buuun… si nu uita că te iubeeesc…]

Intră Radu, val-vârtej, cu o poșetă pe care o arunca din mână, în cealalta are un telefon cu care face un live fix acum: Cine-a pus, bai, muzica asta leșinată? Nu e în target, la noi la Gold Morning în toți acești doi ani, muzica a fost dedicată oamenilor dinamici, care muncesc, au și familie, care își pun întrebări, ies mereu în oraș, excursii, chestii, fițe, figuri… Și pare că ne și lamentam. Or noi nu ne lamentăm. Noi nu suntem lamentativi.

G: Muzica e din playlist, dar noi nu mai suntem la radio de azi, Radu. Și de ce ai postat pe Facebook că pleci numai tu? Să creadă lumea că te-am gonit noi?

Ra: Astea sunt speculații… Iar cu muzica… N-are importanță, o sugestie pot să fac. Uite, chiar acum o să sun la Roxana să vină mai repede să rezolve (suna febril, îi cade telefonul din mână) să sune la ăștia de fac playlistul. Pff… adio live-ul de astăzi… (ridică telefonul) O să le scriu și pe pagina oficială.

G: Dar Roxana e aici demult, a sosit de la ora 4, acum e la fumoar.

Ra; Băăăi, mi s-a crapat telefonul, ce naiba se întâmplă? Trebuie să mă gândesc. (Începe să scrie o postare pe Facebook) Nimic nu se întâmplă fără un motiv… sper că nu-mi mai sparg și capul… ei, oricum, mă bandajez și gata, mai grav ar fi să rămân fără telefon…

Intră Artur, calm, zâmbitor, cu șapca pe cap și fular asortat, ridicând triumfător un pachețel de ceai: Am adus ceai verde organic!

(Ra, dă ochii peste cap, Rox face o grimasă…)

G: Îmi place! Mă revigorează ceaiul verde. Dar mai întâi să-mi beau smoothie-ul pe care l-am luat de acasă.

Ra: Ceaiul verde – o prostie. Gianina, nu mai bea smoothie. N-ai văzut că la analize – după ce am băut mai multe săptămâni – mi-a ieșit că am grăsime pe vene? De la smoothie m-am și îngrășat.

Rox: Ai dreptate, Radu, uite, citesc acum un studiu al cercetătorilor australieni că orice fel de smoothie acționează direct proporțional cu grăsimile din corp. De-aia păreai tu un pic grăsuț…

A: Un pic grăsuț? Hahaha… Roxana, să o spunem pe cea dreaptă, Radu a băut smoothie-uri fără limită, găleți, fântâni de smoothie-uri, să-și puna și în cap ha ha… (intră aplauze frenetice)

Ra: O sa vezi tu pe pielea ta ce mi-am pus în cap… ai răbdare un pic, Artur…

G: Gata, decretăm Ziua Mondială a smoothie-urilor! Întrebarea e: cum a acționat acest smoothie numit Gold Morning cu valabilitate doi ani, asupra noastră, a tuturor?

Ra: Uite ce e, la mișto-uri ne pricepem toți. Am băut smoothie-uri pentru voi, să testez, să mă sacrific. Să știți voi să nu faceți ca mine. Și poate da, am exagerat. Ca am pus și portocale și smochine și migdale și kiwwi și mango și urzici… și poate nu trebuia să le amestec. Pauză și revenim. (toți rămân stop-cadru)

A: Dar de ce ne-ai dat stop-cadru?

Ra: Așa-s eu, intervin cu o mică surpriză.

A: Dar măi, dar ne-ai taiat microfonul. Nu se poate să nu ne lași să replicăm.

Ra: Eu nu vă țin. Ai ceva de zis, zici. Dar să nu fie dezinformări. Acum o să mă acuzi că-ți beau și ceaiul.

A: Am adus ceai pentru toți. Deci și pentru tine.

Ra: Vai, Artur cel generos. Eroul pozitiv. Degeaba ai adus. Gianina a decretat  Ziua smoothie-ului Gold, nu a ceaiului, ha… Excelentă decizie!

A (cu un ceai în mână) : Smoothie-ul Gold Morning… hm… e ca un bufet suedez. Are de toate, poți consuma până la epuizare… poți să le amesteci, dar atenție, poate fi nociv dacă nu știi cum să le amesteci și arunci în tine așa, fără discernămeală.

G: Discernământ.

A: Așa am vrut să zic. În suedeză se zice gduysfjhvbjdfgiheneală…

Rox: Nu, Artur, bufetul suedez se consumă doar între anumite ore.

A: Sigur că știu, doar că nu ați fost atenți la ce spuneam. Și nu m-ați lăsat să vorbesc.

Ra: Băi Artur, te mai corectam mult?

G: Lasă-l, că poate ajunge ministru… și o sa vrei un locșor în cabinet…

Ra: Nu e exclus. Să fie Artur Ministrul Dezvoltării. Cum a dezvoltat blocul de pe Unirii, așa să dezvolte și țara… haha… să pună tablouri pe bulevarde… ba nu, să fie prim ministru. Președinte.

A: Președinte sunt deja. La blocul meu m-au rugat, m-au implorat…

G: Eu te-aș vota și la blocul meu… care are zugrăveala din Paleolitic.

Rox: Să revenim. Ce fel de smoothie a fost Gold Morning pentru noi?

G: M-a reînvățat să merg cu metroul.

Ra: Haaa… păi înseamnă că te-a tras inapoi. Că tu mergeai și spre Pro TV cu metroul…

G: Ba e nostalgie plus mișcare plus timp câștigat. Eu când am venit pe planeta asta am aterizat în metrou, era ca la noi,  un tren fără cai… și mi-era dor.

A: Haha, există dor pe planeta ta?

G: Dorul este o aplicație opțională. Și eu l-am accesat când am aterizat în România. Zi mai bine, ce smoothie ți-a fost matinalul?

A; Aaa… păi… a fost așa, tonic… m-a organizat.

G: Toxic???

A: Tonic! Sau toxic… oricum, m-a organizat.

Ra: Roxana ne-a organizat. Zi altceva. Lasă politically correctness-ul. Zi adevărul, de exemplu.

Rox: Ei, na… eu nu…

A: Matinalul mi-a redat atenția. Se atrofiase. Nu mai eram atent la toate. Da, asta a fost. Sunt mai atent, mai pe fază.

G: A, și mie mi-a adus mulți artiști aproape. Am respirat din aerul lor.

Ra: Aaa… mersi că ne consideri artiști… dar eu unul nu sunt și nu înțeleg să fiu. Artist înseamnă să fii desprins de realitate.

G: Nu doar artiștii și nu întotdeauna. Artiști, adică nu neapărat voi, ca persoanele de față se exclud. Eu zic de Mitică Popescu, Florin Zamfirescu,Vladimir Găitan, Adrian Naidin,  Ada Milea, Catrinel Dumitrescu, Ioana Pavelescu, Mircea Vintilă, Razvan Mazilu, Lia Bugnar, Andi Vasluianu, Rodica Lazar, Maria Popistasu, Radu Jude, Artan, MonoJacks…au fost niste momente… impressive..

A: De Rareș Bogdan de ce nu zici?

G: Păi nu e artist, e jurnalist. Așa puteam să zic și de Tolontan…

Ra: Daaa… și de Cristina Stănciulescu…

A: Da… și de oamenii din Țara lui Andrei.

G: Bine, au trecut mulți afaceriști pe la noi. Am învățat de la ei ceva? Ne-a răsărit spiritul înterprinzător?

Rox: Daaa…

Ra: Vorbește pentru tine. Eu sunt în continuare jurnalist, mă văd cucoanele la B1 TV… În sfârșit…

(Un sfârșit e un început…)

G: Pentru tine, Rox, ce a făcut smoothie-ul ăsta matinal? L-ai digerat bine?

Rox: Foarte bine. E ce-mi trebuia dimineața, când oricum eu mă trezesc să ies cu Igor, cățelul meu. Smoothie interesant alcătuit. A fost bogat în vitamine, dar a mai scăpat și câte o coajă de nucă, urmă de gluten și benzoat de sodiu…

Rad: Am semnalat deseori asta. Am avut lupte cu voi. Pentru că eu știu rețeta bună, care să dea echilibru corpului fixat în mașină, în drum spre serviciu.

G: De unde o știi?

Ra: Știu, că am gustat diverse rețete în mașină țintuit… Voi nu ați ascultat cât am ascultat eu.

A: Eu la început am fost ascultător…

Ra: Și acum ești recalcitrant… hahaah.

G: Da chiar, ia zi și tu cum ți-a fost smoothie-ul ăsta.

Ra: Vă țineți bine? Am păstrat pentru final ce vreau sa zic. Am întâlnit pe stradă o doamnă care voia să traverseze. Era de fapt angajată în traversare, m-a văzut, s-a oprit și mi-a făcut un semn așa, a aplauze și apoi a plescăit și a dus trei degete la gura ca adică e foarte gustos ce a plescăit. Și mi-am dat seama. Puneți dom’le, aplauze!  {aplauze} Pentru mine acest smoothie a fost gustos, a fost delicios, a fost ca o felie de tort, l-am devorat, l-am savurat… nici nu-mi mai venea sa dău și altora…

G: Nesănătos. Că și s-a pus pe vene grăsimea… Pentru mine a fost ca un bazin cu apa rece. La început nu vrei să te arunci, după aceea nu vrei să mai ieși…

A: Pentru mine a fost regăsirea de mine în public. Nu-mi mai testasem demult vocea în lume… Și au fost și toți oamenii aceia care fac lucruri, au idei, schimbă profesia, schimbă oamenii, mentalitățile…

G: A, da, ăia sunt de pe altă planetă… nu aceeași cu a mea, dar noi așa am vrea să fim… ne uităm cu admirație…

Rox: Nu trebuie întrebați și ascultătorii cum au resimțit acest cocktail matinal al nostru?

G: Adică… să-nteleg că…

A, Ra, Rox: Da, Gianina, ieși în stradă!!!

G: Păi dacă ies, se încheie toată povestea, că nu mai are cine să scrie text aici mai departe…

A, Ra, Rox: Să întrebăm Ascultătorul! Gianina iese în stradă! Uraaaa!!

[G lasă smoothie-ul terminat deoparte, lângă lampa On air, care se cam stinge și iese în stradă, unde dă fix de Ascultătorul Gold Morning.]

G: (petru sine: Hhm, un singur Ascultător?) Bună dimineața! Aș dori…

Ascultătorul: Știu, vreți să aflați ce mi-a făcut smoothie-ul vostru. Vai de capul meu! Mi-a creat dependență! Acum merg la o întrunire a Ascultătorilor Anonimi să mă vindec, să facem cumva să nu mai existe tentația asta pentru noi.

G: Ahaa… deci erați mai mulți! Și? Sunteți ajutat? Aveți șanse de reabilitare?

Ascultătorul: Nu, nici un rezultat, toată familia e disperată…

[Vin si ceilalti, A, Ra, Rox]: Vă zicem noi ce să faceți. Luați loc la volan. Ambalați mașina și noi vă aplaudăm în timp ce demarați cât ai zice Gold Morning… [Aplauzele lui G, A, Rox și Ra]

[Ascultătorul ascultă… intră în mașină și sare ca ars]

Ascultătorul: Tot mi-e dor. Puteți să aplaudați cât vreți.

Cei 4: Ați dezactivat aplicația Dor?

Ascultătorul: A, nu! (umblă în telefon) Gata! (se uita spre cei 4) Dați-vă la o parte! Cine sunteți? Ne știm cumva? Ia te uită ce obraznici, stau așa călare pe mașina mea… Nu mai ai intimitate… Ce oameni… n-am văzut dom’le așa ceva… intră peste viața ta cu tupeu…

Ia să căutăm un post radio… un matinal ca lumea aș asculta… nu-i aici… nici aici… hm… nu găsesc… nu-i aici…

[Nu-i aici… nu-i aici… ține minte… sfârșitul nu-i aici…]