Maria, tot cu palaria
Necaz. Iar haz?
Sint oameni care s-au nascut dupa anii de Republica Socialista Romania, ca nu pot sa-i zic comunism, ala era planificat pentru anii ‘90, cam asa. Dar n-a fost sa fie. Intr-un fel insa a fost sa fie. Asa ca dragi tineri care ziceti ca n-ati prins, sa stati linistiti, ati prins cu virf si indesat. Sint insa mici deosebiri, ca si voi sinteti deosebiti , macar prin virsta, de noi si de cei care au prins acest regim intreaga viata. O deosebire ar fi ca atunci era un singur partid care promova nulitati, activism fara a fi dublat de nimic notabil in cariera respectivilor, activism facut fara suflet, doar intru obtinerea unor privilegii, vorbe goale si ochiul pe ceilalti pentru a-i strivi. Ei, acum sint mai multe care practica indeletnicirea asta. Partide carora puteti sa le spuneti cum vreti: multinationale, companii de stat, companii private, televiziuni, servicii de toate tipurile, ministere, plus insesi partidele politice numeroase. Vorbeste tu ce gindesti in gura mare in aceste structuri si ai sa vezi cum inveti zborul, sau poate chiar te racoresti un pic dupa gratii. Atunci magazinele alimentare erau goale, cel mult contineau cutii cu creveti. Diferenta e ca acum sint pline cu mizerii. Daca stai sa selectezi mincarea cea potrivita pentru organism si cauti sa satisfaci criteriul nutritiv, observi cu bucurie ca diferenta e chiar insesizabila. Piinea nu mai are decit o forma de pine. Si daca sa zicem ca ai gasi in sfirsit ceva adecvat, nu iti ajung banii. Iar cutii cu creveti-mai rar. O alta deosebire ar fi orele de program teve. Inainte erau doar doua, pline cu propaganda si un pic de telescoala, divertisment sau film trunchiat. Astazi filmul e trunchiat de propaganda pentru detergenti inteligenti, automobile emotive, apa plata din sinul naturii, telefonie macar dubla, margarina sugubeata, si in plus, propaganda programelor pe care atentie, nu cumva sa le pierdeti. In doua ore te alegeai cam cu ce te alegi astazi in 24. Diferenta este deci de 22 de ore. Pe vremea minunatelor conditii lumea se imbraca cenusiu si uniform. Acum e exact la fel, cu o singura diferenta: se dezbraca cenusiu si uniform. Inainte se recita cu patos. Si acum, doar ca odele se inchina mai multor sefi, cu sclipiri europene. A, si sa nu uitam vacantele la mare. Pe vremuri se venea din toata Europa, acum mergem noi incolo, ca pe nisipurile noastre nu mai da nimeni o ceapa degerata. Ca si ceapa, ce sa faca la asa inghet al initiativei. Inainte- slujbele oamenilor erau anoste, grele, urite. Acum se numesc joburi si sint interesante, creative, ofertante, provocatoare, competitive. Doar ca nu exista. Inainte copiam din Orient. Acum copiem si din Occident. Case, obiceiuri, vorbe, sisteme de gindire, whatever. Apropo, limba romana era schingiuita de multi, era de lemn neaos, sculptat din topor. Acum lemnul e de bambus, de zambila, de burete, toate straineishan if iu nau waraimin, wtf.
Ceva totusi e diferit complet de atunci. Faptul ca am scris asta si voi vedeti. Dar. Exista un dar, fara sens de cadou. Daca va revoltati, s-a schimbat ceva esential. Daca va amuza, e aceeasi Marie, cu alta palarie. Hazlie, da, insa n-o sa-i putem spune niciodata: Maria, jos palaria.
