Caragiale

Mereu actual.

–    Strada Pacientii?… imposibil!

–    Parol, tato, sa ma-ngropi.

–    Sa-i dea mamitica baiatului zaharel? Ma! prostovane! tuala ghe colo………. Spune-ne tu doara: ce iaste fiinta si ce iaste lucru, ma?

–    Nu pot monser ca ma stringe un ciorap.

–    Ai putintica rabdare, stimabile. Nu dau voie nimanui sa-si permita, ma-ntelegi, sa banuiasca macar catusi de putin pe Fanica.

–    Zoe! Fii barbata. Muzica iaste aceea care ne gaghila urechile intr-un mod placut.

–    Le-ai uitat pe toate: ai uitat ca sunt fiica din popor si sunt violenta; ai uitat ca sunt republicana ai uitat ca sunt ploiesteanca — da, ploiesteanca!… Naica, si am sa-ti torn o revulutie, da’ o revulutie… sa ma pomenesti! Ce poftesti mai musiu?

–    Vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intii.

–    Cum le zici tu bobocule, mai rar.

–    Eu sint Bibicul.. Si clopoteii …

–    Uite vezi, asta e cusurul tau. Intrerupi.

–    Ce sotietate! Adevarat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are.