Mi-a rasarit intrebarea asta in cap, participind la Miturile Cetatii, Festival International de teatru, aflat la a IV-a editie, in Constanta.. Nu de alta, dar te intrebi, vazind vinzoleala in zona asta, tumultul realizarii de evenimente, frenezia cu care apar unele dupa altele, cum se nasc, cum rasar, cum te impresoara si te incercuiesc festivaluri […]
Intr-o zi primesc un mail Constanta are a IV a editie a Festivalului International Miturile Cetatii. Imi place teatrul, sunt aproape de fenomen, dar nu-s cea mai in tema persoana cu tot ce se intampla in Romania din punctul asta de vedere. Nu stiam, nu auzisem de aceste mituri. Am primit mailul entuziast de la […]
Imi place sa merg la Cluj. De mica ma duceau ai mei si ne opream in drum spre casa bunicilor din Salaj, ne plimbam prin oras, am si citeva poze, eu, la 3-4 ani, cu statuile care rezista si azi. In ultima vreme am poze cu cei carora o sa li se faca statui. CPentru […]
Sa faci fetze-fetze, cum e? Sa devii rosu, verde, albastru, vinat, maron, cam asa e. Pentru ca esti prins, facut de ocara, aratat cu degetul din cine stie ce pricina. Nu mai stii pe unde sa scoti camasa, daramite fatza a buna in lume. Acum, ca sa fim cinstiti, oamenii, cu camasi si fetze si-au […]
E mai greu. Intr-un oras jecmanit, secatuit, obosit dupa atata prefacatorie ca ar fi bine , intr-un oras mare cum e Constanta, dezobisnuit de teatru, e munca de titan sa faci iar o minune in viata oamenilor, uite cum apare iar doamnelor si domnilor, din joben, din nimic, din ani de noncombat, un punct stralucitor […]
Chiar e. Marcela este, pret de o ora si jumatate, Fata din Curcubeu, o fata plina de viata, pe care o intampinam reticenti, timizi si prea putin jucausi in scaunele noastre de spectatori, dar care ne incalzeste treptat si ne trece prin toata gama de emotii admisa la un spectacol tip one-woman-show, pe care Marcela […]
Am vizitat mult Clujul in perioada desfasurarii TIFF, de la inceputuri pana azi. Are 18 editii si eu deja nu mai deosebesc cele doua concepte. Cand zic Cluj zic TIFF si invers. Cred ca multi patesc asta. Chiar in afara zilelor de festival ma astept sa-mi rasara regizori, actori, producatori de film in fata ochilor […]
Vezi, nu-mi iese ca lui Shakespeare. Nu-mi iese versificatia. Nici ca spectator nu m-am descurcat, am primit in timpul piesei, de pe scena, de la Richard al II lea insusi, cupa sa cu lapte. “Gusta din al meu lapte” sau asa cumva a sunat porunca.
Fâsh… fâsh… fâshâie plopii. La plopi ne uităm adesea indiferenți. Figurație. Ei trebuie să străjuiască un drum și să susțină ceva păsăret. Dacă e înalt plopul, se zice în popor că îl murdăresc ciorile mai degraba. Cea mai rezonabilă imagine a plopilor ne este fixată în memoria colectivă de Eminescu, care trecea adesea ”pe lângă plopii fârâ soț” s-o revadă pe ea…
O actriță puternică devine altă actriță puternică A trecut ceva timp de când am văzut spectacolul Lamiei. Că este al ei, întru totul. Încă am vii în minte multe din secvențele puternice care ne-au mișcat pe noi, spectatorii. Și nu mi-e clar dacă pe scenă nu apărea uneori chiar Vivien Leigh. Ceva se întâmplă acolo. […]