Cu miinile ce faceam inainte de ’89?

Acum stim ce: viitorul

Incerc sa-mi amintesc cum se rezista inainte de ’89 la filme fara popcorn si apa/suc/alta licoare sau ceva de rontait, ciocolata, acadea sau napolitana. Si chiar pe strada, in studiouri tv, la sedinte, la catedra, astazi fiecare are macar o sticla plina cu apa. Imi amintesc ca vedeam pe vremuri Dallas sau Omul din Atlantis si in birourile iluzorii ale personajelor oamenii mai umblau de colo-colo cu cite-o cana aburinda sau pe strada tineau pahare de bauturi racoritoare. Noi ne minunam, adevarul e ca pareau mai interesanti, avind ceva de facut cu miinile. Ai nostril circulau doar dup ace bausera cafeaua/ceaiul, nu carau nimic cu ei. Cum era posibil sa nu ai nimic in miini inainte de acest capitalism fosnitor ambalat in foita de staniol? Profesorii veneau la catedra doar cu catalogul. Elevii scoteau doar cartile din ghiozdan si numai in recreatia mare plusau cu pachetelul. De baut alergam la chiuveta si inghiteam cita apa pofteam si scapam de grija pet-ului. Eu cred ca erau altfel plamaditi oamenii. Sau erau mai tantalai. Nu se prindeau ca le lipsea ceva din mina si stomac cind ieseau la film, nici atita nu-I ducea capul. Stateau mina-n mina, urmareau actiunea de pe ecran si apoi mergeau acasa la masa si baut. Mai luau pe strada un sirop, il beau si gata, nu umblau cu el toata ziua. Nu-si luau altul de rezerva pentru “cei 2 litri de apa pe zi”. Cum de nu cadeau ca mustele rapuse dintr-o miscare de prosop- asta ramine un mister. Daca cineva mai tine minte sau are niste detalii pe care nu le-am luat eu in seama, rog sa-mi scrie de urgenta aici sau pe Facebook. Pina atunci merg sa iau o gura de apa, ca mi s-a uscat gura de la atitea amintiri trunchiate.