Dragi (nu) mi-s cantecele mele

Si s-a facut foc de tabara. Si ne-am strans toti in jurul lui. Pocnea, lemnele se insufleteau, mii de stelute arzande se ridicau spre cer, stelele oficiale erau martore. Fetele luminoase, relaxate, zambitoare. Tineri, frumosi, parinti, copii. Si s-a cerut o chitara, ca na, in jurul focului, merge o chitara, un cantecel. Si mi-am amintit de taberele in care am fost din adolescenta pana-n studentie. Cum se canta acolo “Carolina e studenta, e studenta, eminentaaaa/In dragoste repetenta, repetenta, zau…” sau “Calugarul din vehiul schiiiiit….” sau “ “A venit toamnaaaa”…multe cantece, variate. Se canta in cor, din toti bojocii. Nu exista sa stea unul deoparte. Dar astazi era Ana cu chitara si toata lumea astepta sa cante ea. Si ingaima cate unul un vers. Nimeni nu participa, pentru ca nu stiau versurile, melodia, nu se ajungea la un numitor comun. Am crezut ca mi se pare. Dar nu.

Am observat recent aceasta situatie incredibila. Romanii nu au un cantec al lor. Pe care sa-l stie cap-coada. Sau nu mai au. Am fost relativ recent in Polonia. S-au apucat polonezii sa cante cu patima ceva, parea un cantec revolutionar. Numai ca nu s-au ridicat in picioare si nu au pus mana la inima, dar era tulburator pentru ei. Se citea in ochi. Nu exista gura de polonez sa nu fie deschisa intru armonie muzicala. Eram si noi romanii cativa, am trecut cu mintea repede in revista ce am putea canta, in afara de Andrii Popa, nimic nu parea fezabil. 

Am fost la englezi. In diverse situatii care implicau cantatul. “I wanna stand with you on a mountain….I wanna bathe with you in the sea…I wanna lay like this forever…Until the sky falls down over me”. Cantau toti, ca pe stadion. Intr-un glas. Nu se uitau unii la altii, sa priceapa un vers uitat, nu foloseau google lyrics, stiau toti acest cantec. Poate doar unul, dar il intonau perfect. La fel in Portugalia. In Cehia. In Croatia, Ungaria. Bulgaria n-am verifcat-o, posibil sa sufere de aceeasi boala, ca tarile noastre sunt mereu la pachet, oricat ne dam noi mai altfel.

Si ma intreb de ce noi nu mai stim. E clar de ce, pentru ca nu avem antrenament. Practica. Dar de ce nu mai avem acest exercitiu al cantatului? Ar fi 10 motive posibile:

1. Nu ne mai place sa cantam. Exclus, nu avem noi zeci de show-uri muzicale, talent-show-uri in muzica, feluriti wanna-be cantareti si entertaineri, zeci de Voci ale Romaniei? Clar, motivul e altul, poate ca
2. Nu ne mai place munca la colectiv. Pai care munca?  La genul asta de cantari, spontane, fara miza, fara obligatii, te lasai dus de voia inimii, fiorul venea spontan si urmarile erau spectaculoase: amintiri de nesters. Nu vad de ce nu am vrea azi sa avem amintiri misto, fara sa transpiram pregatindu-le. Deci nu e asta. Poate e din pricina ca
3. Ne-am specializat. Fiecare face lucruri in propria patratica, am devenit profesionisti pe anumite fasii de domeniu, pe alea ramanem, nu ne pricepem la cantat, nu ne bagam. Da, ar fi cazul, daca muzica ar fi o munca platita, dar nu e, in cazul asta. Vorbim de cantari, seara, la gura sobei, la un foc, la aragaz, la ceva in afara muncii, la tresariri launtrice, pornirea de a te exprima altfel. E ceva izvorat din inima, cum spuneam, si nu cred ca ne-a disparut inima. Deci nu e nici asta. Poate motivul real este ca
4. Suntem prea ocupati cu cele trebuincioase casei, vietii, nu mai avem timp sa cantam nici sub dus. E posibil sa ne fi invadat stirile zilei, constructia noii case pe pamant, educația copiilor, postarile in social media si cate si mai cate. Unde sa incapa cantecelul? Pai ar putea, exact in timp ce gatesti, construiesti, postezi, am vazut multa lume facadu-si treaba de serviciu cu castile in urechi, deci ascultand muzica. Atunci poate e din cauza ca
5. Ne autocenzuram, ne e teama de penibil daca nu stapanim domeniul cu brio. Care teama de penibil? Exista asa ceva pe vremuri in legatura cu aparitia la televizor, a disparut si acolo, apare lumea ca disperata, facand orice, mintind, stand in maini, orice doar sa fie publicitate, da, poate fi penibila, dar a doua zi cine are 20000 de follloweri n plus? Nu tine, de ce ai fi penibil intr-o seara oarecare, intr-un loc oarecare, cu o gasca anume, ca te-ai apucat sa canti? Nu sta in picioare. Ar mai putea fi faptul ca
6. Suntem timizi, rusinosi, ne e teama sa ne expunem in public. Pe-asta iar as fi crezut-o cu ceva timp in urma, cand numai televiziunile aveau camere de filmat. Azi, cand toata omenirea se auto-filmeaza la minut, a disparut rusinea, tracul, care timiditate, degeaba imi falfaiti asta, ca n-o cred. Poate alt motiv, anume ca
7. Nu exista miza, premiu, deci nu ne bagam. Asta da, e plauzibila mai degraba, am inceput sa fim foarte mercantili, a invatat pana si tanti care vinde cartofi pe marginea drumului sa intrebe de ce o filmezi, ce are ea la afacerea asta, negociere in toata regula, in afara cartofilor. Dar parca nu-mi vine sa cred ca ne-am refuza o cantare placuta, de seara, cu prietenii, pentru ca nu avem de castigat ceva. Deci poate fi alta pricina,
8. Cantam fals cu totii. E posibil sa existe o mutatie, o anomalie care a facut ca neamul romanesc s-o ia pe aratura atunci cand se exprima la unison, muzical. Sa sune total aiurea vocile impletite, sa zgarie auzul, sa provoace rani dureroase. Nu am auzit de asa ceva, ar fi dat la stirile de ora 17 zilnic asa o chestiune, cu surle si trambite, cu N-o sa va vina sa credeti, poporul roman e brusc afon din cauza de virus sau din cine stie ce motive invazive. Nu cred, mai degraba as zice ca
9. Nu mai avem memorie. Nu cred. Pare sa suferim de amnezie, intr-adevar, de departe la scara nationala se observa greseli facute si refacute, apasat, flagrant, cu pregnanță, cu voiosie chiar, greseli din care parca nu invatam nimic, ne comportam in multe situatii ca-n Ziua Cartitei, memoria ni se sterge instantaneu si inevitabil, asa au sanse mari infractori sa revina imaculati in ochii oamenilor, asa politicieni care au promis vrute si nevrute si le-au uitat de cum le-au promis revin in glorie, alesi cu speranta si admiratie, asa aparam integritatea si demnitatea tarii  si apoi improscam cu nemultumiri, de parca tara ar actiona vreodata fara noi, asa facem tambalau ca nu avem aer curat, paduri, ca insalubritate, ca mizerie si apoi aruncam petul din goana masinii si gunoiul  la colt de strada. Uitam, da. Dar, daca ne-ar lipsi memoria, nu am mai sti sa facem cozonaci, sarmale sau salata boeuf cand sunt sarbatori, nu am mai tine minte sa vorbim, sa cere ajutor la Dumnezeu, ca n-am sti notiunile. Deci avem memorie, doar cand vrem. Inseamna ca
10. Nu ne mai plac cantecele romanesti celebre, posibil de cantat in adunari mari. Lalaim si bajbaim. Aici e greu sa desfiintez argumentul. Poate ca nu ne mai plac, nu mai avem chef de ele.. Nu se stie nici imnul Romaniei complet, ar trebui sa fie transmis cu patos din generatie in generatie, dar noi avem critici incontinuu si pentru acesta. Ce sa mai vorbim de cantece de pahar, unde iti trebuie chef si noi pare ca l-am pierdut, dovada fețele noastre posomorate. Poate ca nu mai avem la inima cantecele romanesti din moment ce cantam integral doar Multi ani, traiasca! (e mai degraba un ritual in jurul numelui sarbatoritului) si cu greu Andrii Popa.  Hai, si Asa be oamenii buni sau Cand s-o-mpartat norocu’, dar cu poticneli. Si totusi, individual ne manifestam in concursuri de talent vocal, facem clipuri, vloguri cu vorbe in ritm de rap, spuse in nestire, cantece lungi si stufoase recitate exemplar, ba chiar Subcarpati au fanii lor, care pot da extemporal la reproducerea hiturilor, mai sunt si alte cantece la care rasar categoric lipsynkeri stim, ne-am descurca mai bine sa fie in engleza, dar merge si asa. Deci ne mai plac unele cantece romanesti, totusi.

Si atunci? Ce se intampla? Nu mai stim puterea, farmecul lui “Impreuna”? Sa vina Mihai Viteazul, sa ne atate iar spiritul! Poate se ridica dintre nou-nascutii de astazi cineva sa puna problema emotionant si sa zgandare nepasarea. Cineva pe nume Aian, Thomas, David, Sarah sau Alessia, nu conteaza, contrastul creeaza fierbere. 

Intr-o tara cu atatea Voci ale Romaniei, romanii nu mai stiu niciun cantec complet, de cantat cu totii. 

Astept sa ma contraziceti.