Drumurile noastre-s “Routes”

O piesa scurta si dinamica despre povestea emigrantului in UK, despre oamenii, problemele cu care vine el in contact. “Routes”. M-a invitat Anamaria Marinca intr-o simbata dupa-amiaza. Teatrul Royal Court din Londra, Jerwood Theatre Upstairs. Ultima saptamina cind se juca, deci am avut noroc s-o prind. Imi place stilul Anamariei, felul ei direct si sincer de a juca, adevarul sufletului mare pe care-l pune in lucrul pe scena. O mai vazusem acum un timp in Psycho, la Young Vic, intr-un recital de o ora si jumatate, cind a realizat un transfer de emotie coplesitoare inca din primul sfert de ora.

Ma bucur sa descopar romanii fixati pe ramurile culturii internationale fara teama de a privi in sus. Senzatia asta, asemanatoare cu cea in care vezi evoluind sportivii la campionatele mondiale si-ti dau lacrimile de parca iti vezi fratele concurind apare pe orice meridian, la orice natie, sint convinsa. Stiu ca a fost si subiectivism national, ca adaugam un strat de emotie in plus la fiecare aparitie a “fetei noastre”, dar mi-am pastrat totusi obiectivitatea, adica am fost un spectator multumit ca am vazut un spectacol bine jucat, cu chef jucat, cu prospetime jucat de o mina de actori africani plus anglo-romani formidabili. E drept ca detasarea n-a fost atit de mare incit sa fac si eu o poza ca tot chinezu’ la sfirsit. Imi scapase aparatul, deh. Are si el rutele lui.