Eu sunt din partea lui Octav
Deodată, vești.
Filmul Octav s-a anunțat cu mult timp înainte să apară. Ne-a incitat. Când mi-era lumea mai dragă aflam că a mai jucat un actor pe care-l cunosc, că s-a alăturat Victor Rebengiuc distribuției în care deja era prezent Marcel Iureș, că au lucrat bine împreună și că regizorul, Serge, fiul lui Sergiu Celebidachi este mai mult român acum. Și Maria Obretin ne-a povestit la radio că joacă în Octav. Și Alex Bogdan era în filmări când l-am întrebat ce mai face. La ce filma? La Octav. Andi Vasluianu ne-a povestit și el câte ceva despre cum i s-au suprapus filmările la Octav cu altele. Octav era peste tot, dar nu știai cum să-l dibuiesti. Străin? Autobiografic?
Premiera de Gală
Deja aflasem câtă lume participa, dar nu știam despre ce e filmul. Așa că, atunci când a venit invitația la premieră, prin Adela Celebidachi, producătoarea filmului, care ne ținea în suspans cu „e un film personal”, „e altfel decât celelalte”, „e cu un buget mare, mulți sponsori ni s-au alăturat, fiindcă este curat, vorbește despre suflet, nu despre societatea coruptă și actualitatea derizorie, și toți vor să se asocieze cu așa ceva.”, „si nu, nu este despre viața marelui dirijor Celebidachi”, am decis că trebuie sa merg la Sala Palatului, să mă lămuresc.
Și am ajuns la o altă Sală a Palatului. Cu covor roșu, cu foaierul sărbătoresc, tapetat cu fotografiile actorilor, parcă nici scena nu mai era cum a fost. Multe evenimente or fi pălit de ciudă că nu au avut parte de așa o ambianță, neam de neamul Festivalului Enescu nu s-a putut mândri cu atenția asta la detalii. Parcă și scaunele alea ceaușiste erau mai vii și mai comode. Și deodată parcă am început să-l văd pe Octav. L-am simțit ca pe un om bun, elegant, molcom, care vrea să-și răspundă întrebărilor. Și atunci i-am sărit în ajutor. M-am oferit să transmit mesajele sale pentru prietenii săi. Că veniseră foarte mulți oameni, uriașa sală de congrese comuniste era arhiplină, trebuie că-i minase un sentiment de prietenie.
Octav e printre noi.
Așa ca am organizat, am conversat, am chestionat, am rezolvat mici treburi pentru Octav până să înceapă spectacolul. N-am putut rezolva și omniprezenta problemă a microfoanelor rebele, în veșnica răfuială cu vocea omului, am și eu limite… Adela, producătoarea și gazda serii a contraatacat rapid, cu farmec și spontaneitate și totul a fost repus pe făgaș…
Și a început. Și am văzut un film bun, elegant, molcom, care vrea să-și răspundă intrebărilor. Un film cu Iureș seren, transformat fizic izbitor în Sergiu Celebidachi, cu Rebengiuc adorabil, cu copilărie, cu amintiri și râsete și joacă, cu pornirea de a striga cât te ține gura Octaaaaaaaaaav!!
