Filme S.F. din viata

Am pasit nesigura. Asa patesc eu intotdeauna cind merg la  doctor.  E terenul  lor, nu stiu sa deosebesc instrumentele, licorile, aud frinturi de diagnostic, ma sperii, ametesc, nu inteleg sensul aparaturii, parca toate reclamele la medicamente de pe pereti vorbesc despre mine, care nu ma consult des si sint certata si mi se arata degetul aratator si apoi vad imaginile cu corpul omenesc si incerc sa apelez la bruma de cultura generala  dobindita la orele de gimnaziu si sa recunosc  ici-colo partile esentiale ale organismului sau macar incerc sa citesc ce e scris rosu cu sageti si nimic si atunci dau vina pe ochi. Care nu ma ajuta de-aproape, trebuie sa-I mijesc, sa le fac gimnastica, sa aprind luminile, sa deschid feresterle si atunci reusesc imi dau seama ca tot pe mina doctorului trebuie sa ma dau. In cazul de fata, oftalmolog. Adica minunata Ana-Maria de la Oftalmestet, care ma consulta cu rabdare, ma invita sa introduc capul in niste menghine hi-tech, tot cabinetul are ceva de Star Trek, intri cu un amestec de teama si curiozitate. Daca apare Cpt. Picard? Nu apare, in schimb mi-apar mie la final dioptriile si perspectiva de a purta in sfirsit ochelari. Pe buna. De prea multe ori am facut antrenament, ieseam in lume cu toate tipurile de rame cu sticla fiindca imi alegeam roluri de intelectuala pe care vroiam sa le duc la capat, macar sa intrunesc aparentele. Sint aleasa in sfirsit. Si de unde stiu. Din poza. Daca va uitati atent veti observa ca am stea in frunte. Nu vedeti – mergeti la Oftalmestet.