Gig de la Giga

Merg si eu la un “gig” la Londra, draga (a se citi cu rrrr englezit). London Film Festival, na. Iau bere, ca englejii, discut cu un prof de film de origine romana. Lucruri nemaipomenite pe care le realizase cu studentii de haat, mai bine de treizeci de ani de cind parasise Romania. Il chem in tara, sa impartaseasca si studentilor nostri treburi-chestii-lucruri. Sa faca cu ei antrenamente la zi, pardon, workshop-uri, sa nu raminem in urma. Zice: “eeei, am fost in ’94, acum ne retin timpul si banii lipsa”. “Pai sa va plateasca UNATC-ul -zic- are tot interesul sa faca mutari bune si are si bani de la bugetul romanilor care isi trimit copiii la facultatea de teatru in speranta cuceririi culmilor”. ”Ei da”- zice si schimba subiectul. Vorbim despre un film exceptional al unui fost student de-al lui din Singapore. E bine. Berea e amara, de fapt e nemteasca. Ce sa ne mai prefacem. Noi nu sintem englezi. Noi sintem…aici pe veci stapini.