Lupul pe Dimbovita

Nu scap nici azi. Unul imi zice la telefon: noi tranzactionam actiuni la marile companii din afara, aur, petrol, prin intermediul celei mai mari banci de investitii din Europa, Barkley, una din cele 5 banci care determina pretul aurului, bla bla ging giang trili trulu nu trebuie sa cunoasteti domeniul, noi ne ocupam de tot. Cit adevar spun. Ei se ocupa de tot- daca le dau eu bani….acest mic amanunt care nu apare niciodata in discutie, fiind asa insignifiant. Insista cu intrebarea: nu doriti cistiguri suplimentare? Ba da zic, dar sufletesti. Imi puteti obtine si de-astea? Cum adica?- face el. Pai adica sa am sufletul plin, sa ma bucur de orice clipa intens, sa cultiv prietenia, sa ajut oamenii. Pai sigur, si noi cultivam relatii de prietenie cu colaboratorii nostri. M-a amuzat cum a intors-o tot spre ce-l interesa pe el. Citeodata am chef sa le urmaresc rationamentul si efortul de Hopa-Mitica intorcindu-se la pozitia de comanda mereu si le mai tin isonul. Ii intreb una alta si-I dezamagesc cerindu-mi iertare ca nu vreau, desi ei sint antrenati sa insiste ca vreau. Nici pina acum nu am intrat in jocul acestor indivizi care suna de niciunde, de nicaieri, te iau ca din oala promitindu-ti marea cu sarea, dar dupa ce am vazut filmul lui Scorsese “Lupul – pe Wall Street” nici atit. Imi imaginez cum incearca ei sa ne vineze cu picioarele pe birou, a se citi “fraiereasca” pentru ca ei si altii sa prospere. Cum isi fac semne ca e ok cind cineva pare ca agata momeala. O fi piata buna in Romania pentru asa ceva, eu nu sint in target. Asta i-am zis, el insista, stati sa va spun in ce consta..Nu sint interesata! Deloc! Ba sinteti..Nu! Pierdeti timpul! Ba da, sinteti interesata! Eu i-am inchis telefonul, desi ma suna aproape zilnic nu pricepe ca pentru el sint un caz pierdut. Ce sa faci, trebuie sa inventeze un Lup pentru astia de vor avantaje sufletesti. V-am dat ideea, acum dati-i drumul cu marketingul, lupii mei.