Rezoluții rimează cu revoluții
A face sau a nu face rezoluții?
Adevărul este că, pînă să vedem noi seriale și filme americane cu oameni sofisticați, Sex and the city, Neveste disperate sau te miri ce film de Crăciun parcă nu trăncăneam așa mult despre rezoluții la început de an. Nici nu aveam cuvîntul ăsta în vocabular. Ne-au emancipat, ne-au ridicat pretențiile cinematograferii ăștia. Înainte făceai o cruce mare la momentul zero al Anului Nou, ziceai Să fie bun! și gata. Acum sîntem întrebați de la obraz ce ne propunem, cu listă dacă se poate. Și ne simțim aiurea dacă nu avem un răspuns consistent.
E musai să-ți propui îmbunătățirea calității vieții chiar de la 1 ianuarie. Să scrii exact ce planuri ai e și mai benefic. O spun toate cărțile de dezvoltare personală, toți coach-ii și trainerii de reușită în viață. Să-ți dorești să faci sport, să-ți însușești o limbă străină, să faci un MBA, un master, un doctorat, să călătorești undeva departe la căldură iarna, să-ți amenajezi casa, ba chiar poate să te muți într-una nouă, cu curte cît de mică. Și variațiuni pe aceste teme. Lumea vrea să se desăvîrșească odată cu trecerea vremii, lucru frumos, lăudabil, dealtfel. Și tot lumea se consideră a avea o mare capacitate de a-și învinge inerția. Că așa trebuie.
Dar ce te faci cu statisticile care zic că acest avănt ne ține cel mult 3 luni, după care cădem iar în vechile metehne de om al anilor expirați, pe care îi credem prăfuiți și neputincioși? Ce te faci cu tonusul care se atenuează? Cu dezamăgirea față de propria persoană, care a făcut promisiuni și nu le mai ia în serios? Cum ții respectul de sine la un nivel mulțumitor?
Eu cred că statisticile sînt făcute pentru a le contrazice. Și chiar și așa tot din statistici faci parte, e prevăzut că există opțiuni contrarii, oricum intri la catastif, secțiunea potrivnică. Există un mic procent de oameni care se pun contra, care alcătuiesc marja aceea de revoltă față de mersul în pas uniform, fără discernămînt. Și mai cred că acest procent colorează, creează controversă, dă măsura diferențelor între noi, salvează. E ce ne deosebește de roboți. Mașinăriile automatizate pot fi programate să se apuce de luni de o treabă, de exemplu. Și chiar se țin, ordonat, de asta, pînă li se arde memoria. Oamenii, nu. De cîte ori nu am zis de luni voi începe cutare lucru și nu ne-am ținut? Dar și cînd ne-am hotărît de-a binelea. Nu mai trebuia să fie luni, nici 1 ianuarie, nici 23 august, sau 1 decembrie. Începi imediat, cînd îți pică fisa.
Așa că, revenind la rezoluții, deși rimează cu revoluții, nu-s același lucru, slavă Domnului. Prefer revoluția chiar și în cauze mici, mărunțele, pitice-pitice, cum e a-ți face planuri la început de an. Adică mai bine nu fac planuri, uite-așa, mă opun, dar încerc să îmbogățesc fiecare zi cu o nouă acțiune care mă ajută, care ne ajută. E și ăsta un plan, recunosc, dar parcă e mai relaxat. Proiectele pot apărea peste noapte, ideile pot să te curenteze într-o zi oarecare, nu e obligatoriu să le treci pe toate, disciplinat, la începutul de an. Nu, nu pledez pentru delăsare și pentru vedem ce s-o ivi, ci pentru a fi viu și a-ți scormoni înteriorul în fiecare zi. să nu ne agățăm de formal ci de fond. Să fim mai blînzi cu noi dacă ne-am oprit din sport în martie, deși ne-am promis că e mod de viață. Să căutăm ce ne place cu adevărat și ce ne ajută în devenirea noastră. Azi e o zi la fel de bună pentru a-mi dori să scriu sau să citesc mai mult, de exemplu. Și o să mă țin, dacă vibrez la asta cu toată ființa. Nu dacă am zis pe 1 ianuarie.
Chiar, ia să vedem dacă vreau cu adevărat.
