Viata si moartea lui Richard al II lea, Teatrul Mic
Incercare de vers shakespearian
(Cu patos) Ajuns-am intr-o seara, cortina se tragea
De fapt lipsea cortina, moderna era montarea.
(Aparte): Suna prost. “Tragea” nu rimeaza cu “montarea”. Sa mai incerc.
Actorii rasfirati in sala ne momeau,
Si spectatorii-aiurea pe telefoane degraba conversau…share-uiau…live faceau…aaa…
(Pentru sine): Ah…ce prost….Dau un regat pentru un vers bun!
Si oamenii-mbatare cu teatru isi doreau.
Prea lung “momeau” cu “isi doreau”.
Ia sa folosesc Radu Iacoban, are nume bun de versificat.
Actorii, pana la unul, torceau ca un motan
Caci ascultau, vezi bine, de Radu Iacoban.
(Cu furie): Gata! Destul!! Ce motan, ce legatura are cu spectacolul Viata si moartea lui Richard al II lea, montat la Teatrul Mic??!!
(Cedand nervos) Renunt.
Exercitiu aproape imposibil
Vezi, nu-mi iese ca lui Shakespeare. Nu-mi iese versificatia. Nici ca spectator nu m-am descurcat, am primit in timpul piesei, de pe scena, de la Richard al II lea insusi, cupa sa cu lapte. “Gusta din al meu lapte” sau asa cumva a sunat porunca. N-am gustat, ca era post. Dar am tinut cu strasnicie cupa. Daca mi-o cerea inapoi si n-o aveam? Imi taia capul? Mi-l taia.
Cu timpul, am uitat de ea…ca se intamplau lucruri pe scena. Lucruri misto. Te captau. Te absorbeau. Desi era Shakespeare–cel-dificil-de-urmarit-azi, intelegeam cu mintea secolului 21 tesatura de iubire si ura din aerul rarefiat al monarhiei britanice. Si ma gandeam ca-s o bucatareasa regala, care are datoria sa aiba grija de cupa regala cu lapte. Dealtfel, toti am devenit complicii varului regelui, ne-a multumit ca l-am sustinut…desi nu ne implicase in terasura de intrigi de la curte. Ca la alegeri.
Dar lucrurile s-au precipitat si verii s-au luptat intre ei si urzeli si tradari si renuntari si am tresarit si m-am speriat si m-am stropitt de laptele din cupa si am clacat, parte de emotia acumulata pe scena, parte de emotia personala.
O ultima zvacnire
Ce ma fac eu cu cupa lui Richard, cea cu lapte?
Sortit-am fost de gustu-i nicicand a ma desparte?
(Increderea renaste) Hai ca parca e mai bine.
Parca e mai bine cu Teatrul Mic de o vreme incoace.
Spre Viata si moartea lui Richard al II lea ata te trage.
Nu, e tot prost. Versul meu e prost, spectacolul e bun.
(Lamuritor): Iete na, nu-s Shakespeare.
