Dupa Furie, ce urmeaza?

Anamaria merge mai departe

Unii s-ar opri aici. Sa joci cu Brad Pitt, frate, e de-ajuns sa zici ca ai reusit. Pentru Anamaria Marinca e normalul. E doar o statie la care a ajuns cu multa munca. Nu face caz de asta mai mult decit e necesar atunci cind ai dus la capat un proiect cinematografic. Are valoare, pasiune si are acel “ceva” al artistului inflacarat care-si cintareste izbinzile dar arde deja pentru ce va sa fie. Un moment de top, care cere si va avea urmari. Si stiu ca ea va continua, ca mai are drum lung si frumos.

Continue Reading

Artistul cu A mare

Dar si cu initiale V.R.

Exista un Artist pe care nu ma pot abtine sa-l imbratisez de cite ori il vad. Chiar daca il agasez, sint convinsa. Dar ce sa fac daca imi vine sa-l iau in brate, sa-l tin strins, sa-l rapesc macar pentru o clipa si sa-l duc acasa la mine? S-a facut actor, trebuie sa suporte si astfel de reactii necontrolate.E pur instinctiv, nu e cerebral nimic aici. Nu vreau sa fac asta, departe de mine dorinta de a deranja sau de a nu pricepe care sint limitele bunului simt. Dar e mai presus de mine. M-am autoanalizat. Inca de cind l-am vazut intia data intr-o piesa de teatru am fost fascinata. As fi vrut sa se reia, sa-l vad iar si iar. L-am urmarit in aparitiile sale, de o discretie si un profesionalism aproape maniacale, sint mereu uimita de trecerile sale incredibile de la un personaj la altul, de la Moromete la Tipatescu si Pampon, de la Tanase Scatiu la Apostol Bologa. Si vocea sa imi transmite enorm. Ascult incontinuu cartea audio “Pilnia si Stamate”, de Urmuz. Sigur, e si scriitura absurd dupa care ma dau in vint, dar vocea, felul cum e citita cartea, mmm. E o obsesie, mi-am zis. Dar am observat ca si alti romani, multi la numar, sufera de aceleasi simptome. Sa fim atitia in nevoie de spitalizare? Nu cred. Prea numerosi. Inseamna ca asta e normalul. Recent, la Festivalul Comedy Cluj l-au ovationat si l-au transformat in “excelenta”, am fost acolo, deci e clar. E o minune care munceste si traieste printre noi. Cu pasiune. Cu dragoste de meserie. Si asta atrage. Ba chiar duce la iubire. Este cit se poate de normal sa-l iubesc pe Victor Rebengiuc.

Continue Reading

Magicamp

Din prietenie pentru copii

magicampIn weekend am fost intr-o tabara aparte, creata pentru copiii cu probleme oncologice de catre Melania Medeleanu si Vlad Voiculescu undeva linga Tirgoviste, intr-o zona minunata, inconjurata de dealuri. Magicamp. Si am descoperit tarimul unde exista bucurie adevarata pentru copii care au avut prea mult parte doar de spital si constringerile acestuia, copii care nu au apucat sa se joace cu adevarat, care nu stiu de multe ori cum este sa rizi din inima. Mel m-a invitat sa vad, sa particip, sa ajut. Ii multumesc pentru asta. Am vazut acolo oameni atit de daruiti, atit de devotati copiilor ca nu mi-a venit sa cred. Medici tineri, oameni cu diverse profesii, ziaristi, artisti au fost la dispozitia copiilor cu tot sufletul lor, le-au umplut fiecare minut de tabara cu o bogatie atit de necesara tuturor si mai ales unor micuti vulnerabili: prietenia. I-au invatat sa traga cu arcul, sa se avinte cu tiroliana, sa joace jocuri de echipa, sa hraneasca animale, sa calareasca, sa bricoleze, sa faca teatru, sa faca spectacol, sa rida. Ce e cel mai grozav este ca nu vorbim doar de saptamina pe care copiii o petrec descatusati in tabara. E vorba si de restul zilelor, altfel destul de amarui pentru niste omuleti in crestere. Voluntarii sint aproape tot timpul anului de acesti copii fiindca nu se codesc, nu se tem, nu se sfiesc sa ofere dragoste. Au timp pentru asta, chiar daca muncesc si au familii. Au compasiune. Au solidaritate. Chiar daca sint romani si ai crede ca au orice, numai aceste calitati nu. Si vietile copiilor incep sa se transforme in ceva minunat datorita lor. De-acum sint convinsa ca este doar o chestiune de zile ca acesti prichindei trecuti nedrept prin boala sa se faca bine.

https://www.facebook.com/magicamp.ro

Continue Reading

Multumesc

Pentru sufletul daruit

multumesc-2

multumesc-3

Vreau sa va multumesc mult mult de tot celor care ati fost marti seara la actiunea in sprijinul copiilor cu autism. Celor care ati venit sa mincati inghetata, fie ca aveati sau nu aveati pofta. Celor care ati adus jucarii sau ati lasat o mica parte din cistigurile voastre in folosul unor copii care au nevoie de ingrijire speciala. Celor care mi-ati facut surpriza si ati urmat indemnul nostru de pe Facebook. Celor care ati raspuns telefonului dat in pripa si ati hotarit sa fiti cu mine si cu Cosmin Cerrnat la Cioccogelateria Venchi. Sa ne vedeti servindu-va printre hohote de ris. Si va multumesc si celor care ati fi vrut sa veniti si n-ati putut. Si celor care ati fi venit daca ati fi stiut. Adica celor care ati fost acolo oricum. Fie si pentru o secunda in care doar v-ati gindit la idee. Sinteti mari. Plecaciune.

Si multumesc.

Continue Reading

Pentru copii speciali

Sintem chelneri-voluntari

Am putea sa-i spunem “Servim cauza”. Sau “Clientul nostru, ajutorul lor”. Sau “Va servim ceva bun sa fiti buni” samd. Oricum i-am spune, e aceeasi dorinta. De a ajuta niste oameni cu mai putine posibilitati sa se intremeze putin. Nu facem minuni, nici evenimente de amploare. Pur si simplu dam strigarea din cind in cind daca tot sintem prieteni pe Facebook. Sa foloseasca la ceva si prietenia asta.

Serialul incepe sa acumuleze episoade. Am gasit de fiecare data entuziasti. Acum s-a alaturat mie Cosmin Cernat, un vechi coleg si prieten de televiziune si George de la Ciocogelateria Venchi, un loc cool in Bucuresti, unde inghetata are meritul de a fi preparata proaspat, dupa retete respectate cu grija pentru gustul entuziasmant. Imi place ca si locul unde devenim pentru citeva ore chelneri sa fie ofertant, sa fie dintre locurile unde eu ma simt bine.

Prin urmare, marti, 26 august 2014, de la ora 18,00, haideti toti cu mic cu mare, cu biciclete si skateboard-uri la Ciocogelateria Venchi sa va comandati o inghetata buna, home made. V-o aducem imediat la masa Cosmin Cernat si cu mine. O sa vedeti ca ne pricepem. De ce sa nu ne mai intilnim si noi vara asta? Iar in plus, sprijinim copiii care sufera de autism, atent ingrijiti de Asociatia AITA. Stiati ca pot fi vindecati daca se actioneaza din timp cu specialisti rabdatori? I-am intrebat ce le trebuie in afara de bani, care sint mereu prea putini si au spus ca le-ar prinde bine niste jucarii, duc lipsa.

Haideti sa ne ajutam fratiorii mai mici chiar daca nu e Craciun. Aveti jucarii aruncate si uitate prin casa? Poate ar trebui sa fie folosite cu incintare de altcineva…

Deci ce-ati comandat, pistachio sau fragola?

Continue Reading

Ne picteaza de sus

Un artist discret

Acesta e linkul catre niste minuni iesite din mina unui artist. Artist care ar mai fi putut crea, dar a fost luat in brate ocrotitor de insusi Dumnezeu. Un artist si un poet de o sensibilitate aparte. Mult prea discret. Mult prea modest. Un om pe care l-am cunoscut prin Facebook, iata ca face si bine reteaua de socializare cu pricina. Mi-a dat un mesaj, mi-au placut tonusul si mintea lui ascutita, umorul si preocuparile diferite de ale marii gloate. Am vorbit la telefon, ne-am intilnit, rar, ca parasise Bucurestiul. Acum a parasit lumea asta terestra si a trecut in sferele mult mai adinci ale Universului, pe care le analiza, le intuia, le pipaia deja de aici cu arta lui. Imi pare rau ca nu l-ati putut cunoaste si voi pe Pamint. Ati fi fost imbogatiti. Dar…sintem prea ocupati cu bikini si fruit ninja. Era chiar o figura. O personalitate. Un creator. Un om care a lasat urme frumoase pe lume. Inclusiv in sufletul meu. Gabriel Mihalache.

http://contemporaryartshopblog.wordpress.com/

Continue Reading

Concertul lui Sergiu Tuhutiu pentru salvarea unei vieti

Intotdeauna ne reuseste cind sintem uniti

O fetita prinde fluturi.
O fetita se balaceste in apa.
O fetita isi serbeaza ziua cu baloane colorate.
O fetita joaca un joc pe calculator.
O fetita sare coarda.
In acelasi timp…
O fetita sta culcata in pat, inchisa intr-o camera de spital 24 din 24, cu branula in mina si spera. Andreea Ceausu, de 11 ani, a picat in situatia aia ingrozitoare in care mergi la medic pentru un control de rutina si te intorci cu plumb in picioare, fiindca ai primit un diagnostic naucitor. Are o boala rara, sindromul hemolitic uremic, care afecteaza in special copiii, atacindu-le organele interne. Din fericire, boala poate fi tratata, dar cu niste costuri uriase, pe care parintii ei, profesori de matematica, nu si le pot permite.
Stiind-o pe Andreea, Sergiu Tuhutiu, un talentat pianist tinar roman, mutat in Marea Britanie, a chemat toti prietenii, prietenii prietenilor, cunostintele acestora si trecatorii de pe strada care au un pic de timp si inima si a organizat un concert caritabil in care el isi va darui maiestria pentru binele acestei fetite. Putin cu putin se face mult si mult ar insemna sa salvam un copil de un verdict sumbru. Pentru ca noi impreuna putem schimba totul, astfel ca si Andreea Ceausu sa prinda fluturi, sa se balaceasca in apa, sa-si serbeze ziua cu baloane colorate si sa joace jocuri pe calculator sau sa sara coarda.

In seara asta sinteti cu totii asteptati la Arcub, la ora 19,00.

http://adevarul.ro/news/societate/povestea-fetitei-11-ani-nevoie-mai-scump-medicament-lume-1_535a86c60d133766a81675c9/index.html

Continue Reading

Marketing interpretat altfel

Ca un cintec de “La multi ani!”

Mesajele nu se posteaza numai pe facebook. Ci si pe magazine. Pentru fiecare din trecatori. Fireste, ca sa intri si sa achizitionezi. Metode imbatabile sa te cucereasca subtil. Marketing. Iti gidila orgoliul, iti zici ca e tintit catre tine complimentul. Te gindesti ce draguti, ce amabili, dar si ce buni observatori, mai, eu chiar sint biutiful, mie chiar mi se potriveste acest salut. Si ca sa le intorci dragalasenia, intri si lasi 100 de lire pentru un creion de ochi. Totusi. Poti sa nu intri neaparat, poti sa nu le faci jocul. Poti sa-ti imaginezi ca e altul sensul mesajului. De exemplu, azi, pe 25 iunie, eu cred ca e evident un mesaj de aniversare pentru Eleanor, prietena mea cu inima mare de incape toata lumea (fabuloasa) in ea. Eno – cum ii zicem noi- implineste azi o virsta magnifica, plina de iubire, experienta, caldura, descoperire. Este persoana care ma inspira enorm de cind am avut sansa sa stau intimplator la o masa alaturi de ea, intr-o seara care se anunta plicticoasa si s-a dovedit providentiala.M-a determinat sa las la o parte piedicile si sa spun ce am de zis, oricui, sa ma bucur de prietenie si s-o sarbatoresc mereu, sa fac punti intre oamenii cu preocupari asemanatoare, sa scriu de mina o urare si s-o trimit peste mari si tari. Este o frumusete de femeie care emana in permanenta optimism, buna-dispozitie, entuziasm, de zici ca acum s-a nascut si e gata sa cucereasca Universul. Dar asa este fiindca ea vrea asa. Si pentru ca acum s-a nascut, pe 25, ii trimit mesajul descoperit pe magazin, “Hello beautiful”, iar creionul de ochi i-l duc eu cumva, mai tirziu, stiu ca n-o deranjeaza fiindca oricum are ochi frumosi si se descurca de minune privindu-si familia si prietenii direct in inima.
La mullti ani, Eno, te iubim mult.

Continue Reading

Vazut, aplaudat, reverenta facut

Te duci sa vezi spectacolul “Lectia de violoncel” si nu prea te intereseaza piesa aia. Nu vrei sa-l vezi decit pe el.Totul se invirte in jurul maestrului Beligan, el e atractia. Daca ma intrebi despre ce era vorba abia mai stiu, iar despre cine a scris si regzat vag imi aduc aminte. La fel cu toti ceilalti pe care-i stiu ca au fost la spectacol. Ce mai tin minte e care au fost partenerii de scena. Asa ca lumea cumpara bilete la acest spectacol multumita unu singur om care a traversat un secol. Am mai intrebt prieteni, oameni din public. Toti au fost emotionati, au urmarit cu atentie miscarile, vorbele. privirile actorului aflat la puternica virsta de 90 plus citiva ani. Zic puternica fiindca nu poti sa nu remarci cita vitalitate are acest om care urca pe scena, isi spune replicile, face turnee, se confeseaza in alte spectacole, are cateva regii la activ in ultima perioada, nu mai vorbim de turnee. Lumea care merge la spectacol nu e neaparat fan Beligan, daca intrebi nimeni nu stie un titlu de piesa sau film in care a jucat. Doar faptul ca a ajuns la o virsta dupa o viata de creatii teatral stirneste. Pe nimeni nu intereseaza altceva. Nici can-can-uri, cite fiice, ce maninca, ce prieteni are, nimic, doar sa vada exemplul viu al unui om care nu se da batut, care munceste mereu, care e activ, care e intelept, care impartasseste experienta sa cu generozitate, care inspira. Asta e. Radu Beligan inspira oamenii, la virsta asta mai mult ca oricind.

lectia-de-violoncel-2

lectia-de-violoncel-3

Ei. Si fiindca Mirela mi-a zis pontul cu radacinile actorului din Galbeni, la finalul spectacolului am urcat si eu pe scena sa fac o reverenta in fata Maestrului, si i-am oferit un trandafir galben.Si m-am simtit inspirata.

Continue Reading

Mirela Vescan

Artista cu Pasiune-fara-Pauza si Suflet-fara-Ragaz

MirelaVescanMirelus ii zic eu. E prietena mea de mai bine de 10 ani. Eu zic ca i se potriveste numele mai sugubat, mai jucaus, mai invirtecus, mai Mirelus. Mirela Vescan e numele cunoscut de toata lumea din Romania care s-a interesat de machiaj macar o data in viata. Numele sau e notoriu acum, dupa ani de munca asidua, cu pasiune. Zi de zi. Cu cautari, framintari, scotocit, adincit, inovat, cautat si unde nu este. E o pioniera a acestei meserii, a pornit pe calea asta cind inca la noi totul era un hatis, o jungla. Nu existau produse, nu existau specialisti, reguli sau ocazii variate. Magazine de specialitate – nici atit. Exista un singur mod de a te machia, cu albastru la ochi si cu ruj rosu pe buze si gata. Ieseai seara undeva, puneai masca. Serbai ziua copilului, aceeasi masca. La o nunta, lipeai masca de chip. Erau doua stadii: cu masca sau fara masca. Atit. Calitate, nuante, intretinere, subtilitati- nexam. Nici macar vedete nu existau. Bruma de stiinta in domeniu o gaseai cel mult in lumea teatrului si a filmului, la citiva artisti ai machiajului. Dar atit. Intr-o perioada cind nu era nimic pe piata, Mirela si-a urmat chemarea, a descoperit frumusetea acestei arte, si-a alcatuit bagajul de cunostinte in domeniu si l-a ingreunat tot mai mult, a imbratisat cu patos pasiunea vietii ei: arta machiajului. Si a evoluat. A lucrat in teatru, in televiziune, show-uri de divertisment si de fashion. Nu exista persoana publica fotografiata la noi sa nu-i fi trecut prin mina. Ma minunez de cite ori o vad la o demonstratie sau la o sedinta foto cu cita migala si cu cita atentie lucreaza. Parca ar fi prima ei zi si ar trebui sa faca impresie. Nu o deranjeaza nici cind lumea pe strada ii cere un sfat. Il da cu placer si cu amanunte, sa fie de ajutor. Nu e supra-saturata de munca ei. Cum e posibil asa ceva, intr-o lume care se lupta cu spectrul plafonarii? Cum sa nu iti treaca cheful? Cum sa nu se potoleasca flacara pasiunii? Cum sa nu te plictisesti? Cum sa nu te inece rutina? Nu stiu. Intrebati-o pe Mirela Vescan. Eu asa fac, si ma revigorez.

Continue Reading