Mi tu la Miturile Cetatii
Intr-o zi primesc un mail
Constanta are a IV a editie a Festivalului International Miturile Cetatii. Imi place teatrul, sunt aproape de fenomen, dar nu-s cea mai in tema persoana cu tot ce se intampla in Romania din punctul asta de vedere. Nu stiam, nu auzisem de aceste mituri.
Am primit mailul entuziast de la Bianca Boitan-Rusu, pe care o stiu de ani si cunosc bine faptul ca nu recomanda usor evenimente, performance-uri, spectacole, daramite sa lucreze pentru promovarea lor. Sa intre in vreo echipa de lucru fara sanse de izbanda? Nu ea.. Pentru ca are fler, are experienta si drag de teatru, asa ca joaca in horele care au mari sanse de succes, asta e Bianca, intuieste foarte bine cine poate ajunge la inima publicului si pune suflet sa se intample asta.
Deci primesc mail. De la Bianca, pe care o creditez, verificat, de ani. Am vazut spectacole, am participat la concerte si festivaluri nemaipomenite multumita ei. Si totusi, hm, alt festival?Miturile Cetatii? Da, stiu povestea cu Ovidiu, dar lumea ce mai tine minte intr-o epoca in care e important sa castige Romania la fotbal tineret, sa vedem ce facem cu o fetita adoptata, obtinuta in justitie si tratata ca un obiect, sa ne crucim la coada la tigai, sa aflam ce noutati ar fi despre agresorul din liceu si alte grozavii, iar local, ce mai ramane in memorie, poate doar ca exista o piata in Constanta unde poti consuma paste cu gorgonzola si bea bere, acolo dai si de o statuie si fiind zona pietonala tip centru vechi, te poti plimba pe jos, nestingherit, mai e si altceva? Prin urmare imi arunc privirea peste mail, usor condescendenta, ca adica lasati, festivalul e crud, trebuie sa se coaca, cine vine la a IV a editie, stiu eu mai bine, inca nu e vorba de experienta aici, de credibilitate sau valoare inca nu poti fi vorba. O sa apara 3 trupe si doi saltimbanci si gata. Sa mai creasca. Ia gata, intr-un impuls de cetaceu obtuz. Si dau sa apas “close”. Ceva ma retine. O stiu pe BIanca. Bianca nu trimite aiureli. Hai totusi sa vedem ce spectacole ar fi de vazut. Si ma uit peste atasamente, la intamplare, cu un ochi.
Doldora cu de toate
Spectacole pentru copii:
“Lebedele”, Teatrul pentru Copii si Tineret “Calutul de Mare”, Constanta
“Rapunzel”, Teatrul de papusi “Carabus”, Braila
Spectacole pentru largul public:
“Saftita”, Spectacol-Concert Marius Mihalache, TNB
“Bocitoarele vesele”, Teatrul “Mihai Eminescu”, Botosani,
“Cocosatul de la Notre Dame”, Facultatea de Arte a Universitatii “Ovidius” din Constanta,
Spectacole pentru avizatul, deci restransul public::
“Medeea’s Boys”, Teatrul Apollo 111, Bucuresti,
“Asteptandu-l pe Godot”, Teatru Radu Stanca, Sibiu,
“Carnavalul”, dupa Caragiale, Teatrul National “Mihai Eminescu”, Chisinau,
“Tartuffe”, Teatrul Maria Filotti, Braila.
Ma uit si cu al doilea ochi. O oferta incredibil de bogata, cu nume sonore si partituri importante, cu montari moderne si variate.
Tentatia
Asta e ce am vazut la prima privire. Pe perioada de 10 zile (20-30 iunie) ticsite de spectacole poti urmari ce te intereseaza: muzica, dans, opereta, teatru pentru copii, texte usoare, vesele, replici absurde, teatru consistent, clasic, montari tip Millenials. Nu ai cum sa nu gasesti ceva pe potriva ta. Acolo s-a depus efort, s-a selectat, s-au chemat trupe. Sa te tot tii dupa ele, sa le prinzi pe toate. Sa compari, sa faci diferente, sa deslusesti sa descoperi, sa afli, sa te gasesti. Festival, nene. Cu noian de trairi. Cu sarbatoare. Cu viata. Ca la Sibiu, unde sunt 26 de editii si notorietate mondiala cat cuprinde. Si banuiesc, dupa grosimea caietului-program, “ca afara”, cum ne tot dorim.
Si nea Ion. Ca si el e om
Prin urmare, nu am putut sa ma abtin, am profitat de cateva zile mai libere si am dat fuga la Constanta. Deja fusesem martora unei premiere reusite, “Billy Schiopul”, regia Vlad Massaci, aveam si recomandarea Biancai, nu cred ca voi iesi in pierdere. Poate sa-ti placa sau sa nu-ti placa, dar experienta teatrului imbogateste, orice-ar fi. Vreau sa fiu mai bogata dupa vara asta. Asa ca m-am pornit. Sa descopar mit cu mit.
