Vizita de Lucru la Santierul Lidl

Pentru unii, fericire inseamna sa stea in casa iarna la caldura, sa vada un film oscarizat, sa manance un preparat gustos. Pentru altii, sa stea la soare vara, cu un cocktail si un partener de nadejde la discutie. Sa curga in tihna lucrurile. Pentru mine, sa fiu chemata in vizita unde n-am fost vreodata, sa invat ceva nou si sa descopar la ce ma pricep este fericire. Chiar daca nu merg toate struna.

Exemplu de moment de fericire. Vizita de Lucru la Santierul Lidl, unde sunt invitata intr-o buna zi.

 

Vrei sa zici “Vizita la Lidl”?? Adica sa devin casiera, responsabil de raft, de echipa, sa anunt prin megafon ca se mai deschide o casa? Oaaau, vreau!

Asa am facut cand am fost chemata sa vad cum arata lucrurile pe santierul Lidl. Nici nu auzeam ce mi se spune. Eu o tineam una si buna ca voi fi in magazin. Da-i si repeta tabla inmultirii, adunarii, scaderii, sa stiu sa dau restul la 9,99 lei. Pana am fost intrebata ce marime am la pantofi. Cum adica, ne dati echipament? Da, bocanci, casca, manusi si vesta reflectorizanta. Stati putin, ce vizitam? Veti vedea cladirea sediului central Lidl… acum se lucreaza la ea, va fi un reper in Bucuresti. Skanska e constructorul, angajatii Lidl beneficiarii, voi, martorii. Oaaahaau. Si mai si! Casca de protectie? Santier? Parizer pe ziar? Minunat!! Vreau de ieri! N-ai cum sa nu te fi inchipuit in postura asta in viata. Mai fusesem amenintata de prieteni arhitecti ca am sa descopar munca de santier, dar pana atunci nu se concretizase nimic. Si vine Lidl acum, cu o cladire aproape finisata si-mi promite ca pot sa ma integrez in echipa. Cum sa nu ma bucur?!

Ziua Lidl

Intalnire prieteneasca dis-de-dimineata, luati un croissant sa prindeti puteri, un ceai, protectia muncii, explicatii, pregatiri. Ma infasor urgent in echipamentul promis, casca mi-e cam mare, n-are a face, mai inghesui cunostintele noi, o sa fiu doldora de ele in curand…Pofiti la treaba, pe-aici e drumul!

Ploaia nu ma impiedica sa-mi recunosc colegii de munca. Au toti casti albe si galbene. Eu am rosie, de vizitator. Aspir la titlul de muncitor. Ma infiltrez peste tot, caut sa fur meserie. Nu pare asa usor sa gletuiesc, sa torn, sa fixez, sa finisez, sa vopsesc cu incredere. Sunt incurajata pe jumatate. Cred ca le e teama sa nu stric. Stiu ei ce stiu. Deja am dat cu gletiera prost. Am lasat urme, or trebuia sa fie perfect. Cand va fi gata, acolo isi vor petrece timpul niste oameni. Vor lucra in birouri, se vor delecta pe terasa, vor lua masa, vor face sport. De toate o sa fie in cladirea inteligenta la care lucrez eu acum.

 

Mi se suiera in ureche ca aceasta cladire ultra-performanta va lua ochii si mintile celor innebuniti de noutati si a cusurgiilor. Ca sustenabilitate si iar sustenabilitate. Nu e doar vorba. E lista intreaga de lucruri pe care ni le dorim si noi in cuburile in care locuim. Ziceti voi ca nu vreti nimic din aceste minunatii:

  • sonde geotermale care asigura incalzirea si racirea intregii cladiri
  • toate materialele sunt certificate ISO 140001
  • tot lemnul folosit este certificat FSC
  • 50% din termoizolatii sunt din materiale reciclate
  • beton certificat BIES 6001
  • fatada este dotata cu sistem inteligent de umbrire
  • fatada este cu sticla – cel mai nou tip de geam cu coeficient de transfer termic
  • redus si lemn certificat
  • sistemul de iluminat este integral cu leduri
  • centrale de tratare a aerului diferite de spatiul pe care il deservesc

 

 

Pfuai. Deci am retinut tot…dar mai ales ca se folosesc materiale certificate ISO 140001, plus materiale reciclate. Auzi ce si-au pus in cap odata cu construirea acestui centru sofisticat: sa atinga cel mai inalt nivel al certificarii BREEAM, care este un standard britanic pentru cladiri „verzi”. Dar ce m-a naucit pe mine este faptul ca acest sediu central Lidl se va incalzi nu cum stim noi, cu calorifere, aeroterme sau mai stiu eu ce device-uri retro(grade), ci cumva la nivelul anului 2020. Vor intra in functiune atentieeee….78 de sonde ingropate la adancime si o pompa de caldura! Niste instalatii abracadabrante vor face asa de placuta sederea acolo, ca nimeni nu va mai pleca de la serviciu. O fi bine pentru zilele geroase de iarna, dar va zic, asta va fi o problema, oamenii vor gasi motive sa mai stea, sa cheme prietenii, sa-si faca petreceri. Aici depistez eu o situatie paradoxala. De ce sa mai plecam acasa? – se vor intreba angajatii. Avem aici tot ce ne trebuie: spatiu de lucru modern si prietenos cu mediul,  cantina proprie si cafeteria, sala de fitness, spatii de relaxare? Avem. Nu mai spun ca isi vor chema prietenii. Eu deja stiu ce o sa comand de la cantina. Stati sa se deschida numai. Nu ca am calitati de prezicatoare, dar e clar ca lucrurile vor lua o neasteptata intorsatura: la un moment dat o sa caute solutii sa imprastie oamenii spre casele lor.

 


 

Sa revin totusi la Vizita mea. Am cerut sa lucrez unde e mai greu. Ei bine, n-am ajuns sa-mi las amprenta printre sonde, se pare ca nu am calificarea necesara, cica mai bine sa ma ocup de sondaje. De opinie. Ceea ce si fac. Ar trebui sa stau la fiecare operatie cam 5 ani, imi zice nea Vasile, om cu experienta, ca sa mi se permita sa trec la munci mai dificile: catarat pe schele, condus macaraua, lucrat cu sondele, supervizat.

 

Oricum, eu zic ca am facut treaba buna. Am vopsit camera de luat vederi, am pus ciment in niste cizme si am imprastiat niste suruburi pe tot palierul, asa incat toata lumea m-a imbratisat strans la plecare si mi-a urat: „Drum bun!” din inima, desi eu as fi vrut sa mai zabovesc…

 

Le urez si eu „Spor la lucru!” colegilor mei de pe santierul sediului central Lidl din zona Aviatiei. De-acum sa se stie: am lucrat la aceasta cladire din greu, am pus umarul la ridicare corpului A si a corpului B si C, dar la un moment dat corpul G(ianina) a cedat, ca statea mai prost la rezistenta. Dar planuiesc sa-i surprind cu reintoarcerea, pentru ca trebuie sa ma supun sloganului „Meriti sa fii surprins”.

You may also like

Leave a comment