Uite nu e filmul bun

Cinematografie alba-neagra

Ma intrebam cum de rezista filmele proaste. Adica , desi se cunoaste sau macar se intuieste ca e o intreaga intreprindere care creeaza un film bun, se stie si cam ce contine pachetul de succes: poveste, emotie, actori buni, tot se mai fac si filme de-ti smulgi parul din cap, cu greseli flagrante, filme care treneaza, plicticoase, prost jucate, cu subiecte care nu intereseaza pe nimeni. De ce, cum de se mai investesc bani in asa ceva? (Stiu raspunsul, dar nu-l spun) Pe vremea lui Ed Wood, “cel mai prost regizor al tuturor timpurilor” mai intelegeai, era totul la inceput. Dar acum? De fapt cred ca pricep. In continuare exista cerere pentru alba-neagra, desi e unanim cunoscut ca e o pacaleala. Oamenii tot vor sa participe, prinsi de iuteala protagonistului si o idioata incredere in abilitatea personala care are prilejul sa iasa la suprafata, sa vada toata lumea cui apartine. Cum se poate asta? Se poate. Pentru ca oricit am dobindi, omenirea este mereu la inceput.