FITS pe faza si in 2019
S-a intrecut masura
Da, observ cu ochii mari ca s-a depasit masura care dovedeste ca un eveniment e redutabil. Stim cu totii. 25 e de ajuns. 25 si te lasi. Ai implinit 25 de ani, gata, esti considerat batran, deci lasi umerii in jos. Ai 25 de ani de casnicie? Societatea zice ca e prea mult, adicatelea tu nu-ti traiesti viata? Si lasi tot ce ai construit si alergi dupa tentatii efemere. 25 e o piatra de capatai. Ai dovedit, te lasi. Anul trecut s-au implinit 25 de ani de Festival International de Teatru la Sibiu, am zis ca vor ramane acolo. Ca le-o ajunge cata notorietate au adus acestui oras, tarii, prin tinuta inalta a evenimentului deja in lista europeana. Dar nu, FITS, la editia a 26-a continua cu mai multe teluri, mai multe spectacole, mai multe teatre implicate, mai multi voluntari, mai multe stele pe Aleea Celebritatilor, mai multi oameni fericiti pe strazi, mai multi turisti-spectatori de teatru.
Nu stiu sa va dau cifre si din reactiile de respingere cand apar nici nu le caut, dar din ce-am observat eu, in 3 zile de sedere la Sibiu, nu este doar mai mult, ci si mai bine. Spectacole extraordinare si conferinte de elita la care vrei sa ajungi, dar sunt la aceeasi ora cu alte spectacole nemaipomenite si conferinte de marca, deci trebuie sa alegi. Asa e la marile festivaluri. Nu poti vedea tot. Trebuie sa ai si regretul ca nu te poti dedubla.
In piata zboara aratari mari, imponderabile. In spate, pe o straduta auzi strigate, ovatii si stii ca se intampla ceva. Chiar in dreapta ta incep sa cante cu vocile patruzeci de instrumentisti italieni dintr-o fanfara nemaivazuta, care te transpune in alt secol. Din pamant rasar niste dansatoare unduitoare inalte cat hotelul Imparatul Romanilor, care te invita sa le admiri pe ele si numai pe ele, dar hei, ce e lumina aceea dinspre scena mare?? Multimea te impinge incolo si incoace, vocile, cantecele se intrepatrund si formeaza o orchestra uriasa in care tu esti dirijor. Asa e la marile festivaluri Nu-ti mai apartii.
Desi am zis ca filmam ansamblul lucrurilor, imaginea “de sus” a festivalului, nu am putut sa nu folosim accesul deschis de Alpha Bank, sponsor oficial, nu am putut sa ratam spectacolele momentului. Asa se face ca am prins din zbor ideea ca la Teatrul Radu Stanca este regalul Ofeliei Popii in “Cui i-e frica de Virginia Woolf?”, in regia Andreei si lui Andrei Grosu si ne-am lasat dusi intr-o lume nevrotica a Americii anilor ‘60, cu toate ca la inceput am vazut doar o scena, 4 personaje si o lumina pe ele. La fel, dintr-una intr-alta, din socializarea intensa, din intalnirile cu voluntarii am aflat de celebrul “Metamorfoze” al lui Silviu Purcarete, care se joaca neintrerupt, cu casa inchisa, de 12 ani. Ne-am dat peste cap sa-l vedem. Am fi lasat apartamente, masini, echipament, numai sa vedem spectacolul, acum aici. Asa e la marile festivaluri. Ti-ai da bunurile de pret sa fii partas.
Prin urmare, integrare completa. Mai aveam putin si participam la Bursa de Spectacole, sprijinita de aceeasi Alpha Bank, doar ca nu eram chiar producatori de show-uri, asa ne-a explicat Constantin Chiriac, directorul festivalului, aflat peste tot cu toata energia, nu stiu cum face omul acesta, chiar cred ca are secretul ubicuitatii. E necesar sa ai un priect valid, sa crezi in el si sa participi la intalniri cu mari producatori, poti ajunge departe, ehei, desi nici nu-ti imaginai.
Adevarul e ca simti nevoia sa te implici, sa scrie si pe tine FITS, ii invidiezi pe voluntarii de 17 ani care-s asa siguri pe ce fac.
Asa ca anul asta am vrut sa vand si eu ceva la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. M-am asezat la o taraba goala, intr-un targ mic de pe o alee din imediata vecinatate a Pietei Mari. Si am pus in oferta o pereche de ochelari de soare portocalii, proprii si personali, si un abtibild pe care scria FITS, numai bun de lipit gura celor care cred ca la 25 de ani, gata.
Ce credeti ca am vandut si in cat timp?
Corect, intr-un minut s-a dus FITS-ul. Asa a parut de scurt. Poate la anul sa ma implic mai mult. Ca stiu ca va urma cu mai mult aplomb si va lasa clevetitorii cu ochii in soare. N-au trecut pe acolo, aveam ochelari de soare de vanzare.
