(R)evoluție, premieră la Teatrul Excelsior

Recomand și iar recomand

Scriitura te pune pe jar, punerea în scenă te scutură, jocul actorilor te cucerește. Faci eforturi să disociezi gîndurile personajelor de gîndurile tale, te lupți pentru locul tău călduț, bine distanțat de miezul problemei, dar ești capturat într-o lume care, culmea, nu-ți este străină, se vede treaba că azi ne învîrtim de zor în această supă a dilemelor spinoase născute de inteligența artificială, toți, și asta duce la înghițirea cu noduri a posibilelor urmări neplăcute.

Cum va fi lumea în 2042

Lasă că vedem atunci, dacă apucăm.

Da, bine, dar deja intuiești cîte ceva. Ce?

Ei, va fi bine, mult mai mult control bazat pe AI.

Sigur?

Nu, din contră. Se va duce totul de rîpă cu prea mult control generat de Ai.

Sigur?

Nu știm.

Prognoza la vedere

Pornind de la reflecțiile incendiare ale lui Youval Noah Harari , unul dintre cei mai comentați gînditori ai începutului de secol 21, la Teatrul Excelsior din București se construiește și se desfășoară sub ochii nostri o hartă a viitorului imediat, o oglindă în care ne vedem destul de clar,  cu toate strîmbăciunile și deformațiile pe care le generăm chiar acum, adoptînd hulpav cuceririle revoluției digitale, în goana noastră după perfecțiune și nemurire.. Omul anului 2042 ne este întrucîtva familiar, aproape contemporan, cu rădăcinile pe care le observăm crescînd lîngă noi, aproape că-l putem întrezări  printre obiceiuri casnice și relațiile mediate de azi. Secvențele de viață imaginate pe scenă, cu dilemele aducerii pe lume a unui copil, cu programarea aspiratorului, prăjitorului de pîine, roboțelului-a-toate-rezolvator ne sînt familiare, toți experimentăm rolul dirijorului universal, care dispune bonom de serviciile aflate la o mișcare distanță. Robotul care poate deveni chiar prieten este demult parte din frămîntările imaginarului colectiv.

Doar că acum devine real

Apasă punctele nevralgice, vorbește pe limba momentului, ridică întrebări, ne pune în gardă. Sîntem noi Dumnezei? Vom fi fericiți, fiind blindați cu armele digitale și inteligența artificială devenită normalitate? Realitatea așa cum o știm este obligatorie? E necesară? Vitală? Plecăm de la (R)Evoluție amețiți, debusolați, năuciți, dar foarte implicați,  pregătiți de a da răspunsuri. Revenim la cotidian și senzațiile puternice se estompează. Asta face teatrul de bună calitate. Ne scutură convingerile. Ne chestionează certitudinile. Nu te schimbi fundamental, dar ceva persistă și te urmărește mult timp, poate chiar o viață..

Sursa: Teatrul Excelsior

Fiecare își alege ce-i trebuie din acest spectacol regizat de Radu Nica. Gama e largă, de la rîs în hohote pînă la lacrimă. De la ridicare din umeri la arcuirea tensionată a coloanei vertebrale. Este meritul regizorului că ne dezvăluie aproape palpabil o lume dinamică, colorată, aparent sofisticată, care nu se mai poate raporta la realitate așa cum încă o mai facem noi azi. Dacă ai venit apatic la spectacol, dacă ai apăsările de zi cu zi atîrnate de gît, realizezi că-s fleacuri, apă de ploaie, încă nu te confrunți cu ceva fundamental dificil: însăși problematica existenței.

Nu știu cum ar formula păreri inteligența artificială după acest spectacol, dar eu m-am grăbit să scriu așa, e drept, nu cu stiloul, despre emoții profunde, am călătorit departe în viitor alături de ghizii mei neîndurători care și-au jucat rolul perfect,  am avut ocazia să-i și felicit la final la un pahar de șampanie, și vă recomand să mergeți la (R)Evoluție la Excelsior. De mai multe ori.

Ghid de supraviețuire în secolul XXI de Yael Ronen și Dimitrij Schaad
traducerea Mircea Sorin Rusu

Richard „Ricky” Martin – Mircea Alexandru Băluță
Dr. Stefan Frank – Alex Călin
Tatjana – Oana Predescu
Lana – Andreea Hristu
Rene – Alex Popa
Alecto – Matei Arvunescu

regia – Radu Nica
scenografia – Theodor Cristian Niculae
mișcarea scenică – Florin Fieroiu
video – Andrei Cozlac
muzica și dound design – Adrian Piciorea

producător – Camelia Moroianu
regizor tehnic – Paula Trifu