Romania e bolnava

Solutii in caz de ciuma

Niste oameni, niste medici romani, frati de-ai nostri au trecut pe linga moarte razant. Altii nu au reusit s-o evite din pacate, au intilnit-o de-a dreptul. Urmarile accidentului aviatic au creat soc in prima faza, si apoi intrebari despre competenta si raspundere. Despre omenie. Publicul- avid de senzatii. Dupa evenimentul propriu-zis- a inceput cotrobairea tuturor unghiurilor, cercetarea fiecarui detaliu. Dovedirea istetimii abordind alte aspecte si intrebind destept, pertinent. S- a declansat un meci al carui fluier de start se anticipa demult. Mingea vinei se arunca maiastru peste fileu de la autoritati la cei implicati, de la public la arbitri, de la presa la toti de pe margine, ba chiar si la cei de la distanta mare, astfel ca tensiunea meciului a cuprins toata romanimea. Daca am trai intrecerile internationale la inaltimea patimii izvorite din teribilul accident aviatic de la Cluj, am fi departe, pe locuri fruntase in lume. Dar nu, noi doar cu buricul nostru avem treaba. Avem intestinele pe-afara si ne otarim la miini ca de ce nu au facut ce trebuia, la umeri ca n-au tinut bine capul, la talpi ca detin doua calciie ale lui Ahile. In loc sa mergem la doctor. Ne acuzam si ne suspectam si ne stropsim unii la altii cu convingere , cu dibacie vecina cu profesionalismul. Sintem experti in a gasi argumente contra, a arata cu degetul, dar nu stim deloc sa-l punem pe rana si apoi s-o vindecam si sa o scoatem din posibilitati. Poate doar doctorii aceia sa mai reuseasca asta acum , dupa ce au primit cadou a doua viata. Sintem ca un satuc care descopera inca un bolnav de ciuma si-l izoleaza improscindu-l cu diagnostice posibile. Toti ceilalti exclama: “E ciumat! Dati-l la o parte, separati-l de ceilalti!!!” Fiecare se crede pasamite sanatos. Nu ne mai dam seama bietii, ca suferim incurabil. Ca toti avem boala. Fiindca n-apucam sa ne pipaim, analizam, sa ne uitam in oglinda sau sintem prea ocupati sa-i dam in vileag pe ceilalti. Gasim mereu bolnavii, dupa care uitam si incepem o noua sarja de imbolnaviri. Pentru ca de fapt sintem bolnavi de a fi bolnavi. Avem voluptatea de a fi asa. Altfel am gasi solutii. Nu aud sa se caute. Are cineva? Vrea cineva? Ma intreb de atita timp, daca am da toata clasa politica jos, pe cine am pune in loc? Pe cei imaculati? Si cine hotaraste care-s aceia? Ca intr-adevar, exista la noi oameni destoinici si gospodari si cu frica lui Dumnezeu. Si cu puterea de a-si recunoaste vina, atunci cind este just asa. Dar e nevoie de unii la fel ca sa vada asta, ca sa vrea asta, sa aiba puterea si caderea sa o faca. Si aceia nu apar, uite nu vor ei. Poate ca nu exista. Poate ca nu mai sint in tara. Poate ca…

Ma pricep si eu sa acuz. Ma dau in vint sa gasesc vinovati, apoi sa ma indreptatesc, ca eu sint, desigur, cea mai buna si vad cel mai limpede adevarul, doar sint romanca, deh, dar stiu in sinea mea ca e o eroare. Simt ca ar trebui sa incerc exercitiul curajului. Curajul raspunderii. Si altii ar incerca asta, macar pentru ca ai lor sa fie mindri de ei. Gasirea de oameni integri ar trebui sa fie politica de stat. Sa respire si tara asta, ca e impotmolita in falsi profesionisti, in caractere si diplome prefabricate, in retete masluite, e sufocata de strategii paguboase, e incilcita in simulacre de competitii.

Solutii, frate. Cum taiem raul din radacina? Ce punem in loc? Pe cine delegam sa ne conduca? Dar noi, noi ce-am face? Daca am fi sus acolo, pe cine am lua in ajutor? Unchii nostri, ca-s mai buni? Veri, prieteni? Noi peste tot? Oameni care apar la televizor si par de treaba? Vreun roman din strainatate? Cine? Sa nu uitam, trebuie sa fie profesionist, priceput la treaba care i se da, bine intentionat si deloc disperat sa se capatuiasca. Citi au clarviziunea de a-I dibui? Sistem impietrit. Greu de darimat. “Die hard” volumul 1000. Ca in cazul bolnavilor de ciuma, sa gasim un doctor destoinic, in stare sa ne faca si pe noi bine. Dar sa fie sanatos, ca altfel n-am facut nimic. Daca ati gasit varianta cistigatoare, hai sa mergem pe ea. Si sa nu se mai descopere iar alte bube fatale, ca innebunesc. Sa ne vindecam odata.