Daca ar fi fost altfel?

Gindul pe care-l alungi. Pentru altii nu e gind.

Am fost la o seara de suflet, extrem de frumoasa si emotionanta. La Ateneul Roman. Domnul Lese are pliantul vizibil in poza asta. Si eu l-am pastrat, era plin cu informatii utile plus programul serii de Gala a 10 ani de activitate intense a Fundatiei HHC Romania, care are grija ca toti copiii sa fie crescuti in medii cit mai aproape de cele normale, de familie. Au desfiintat o multime de case de copii, care nu-si mai au sens de vreme ce HHC ii ajuta pe copii sa scape de acolo. E grozav ca se intimpla asta in mioritica noastra patrie. Au cintat pe scena oameni frumosi, care se implica in mod obisnuit in activitatea Fundatiei, cum sint Alexandru Tomescu si Andrei Licaret, au povestit despre copilaria lor scriitori, actori, in timp ce pe un ecran se perindau diverse amintiri ale unor personaje cunoscute romanului amator de tv, teatru, film, arta. Seara aceasta ne-a dat prilejul sa ne punem pentru o clipa in situatia fara de sansa a copiilor care nu au familie, nu au cine sa le povesteasca, sa le arate, sa le atraga atentia, cine sa le faca un cadou, cine sa le explice cum se face cozonacul si la ce foloseste un tramvai, copii acestia vor sa scape de amintirile virstei pe care noi o stim asa frumoasa. Nu cunosc caldura familiei pe care noi o luam ca pe ceva care ni se cuvine, e absolut normal sa fie asa si avem dreptul de netagaduit la ea. Dar daca ar fi fost altfel? Aceasta intrebare ne-a sfredelit pe multi din cei prezenti. Si cred ca apoi am promis sa fim mai aproape de proiectele lor, unii am si ajutat, multi vom fi mai sensibili pe viitor. 10 ani de dragoste si grija fata de copiii fara familie. Emotie, atentie la cei din jur si lucruri duse la capat, nu promise. Destine salvate. Deci aplauze HHC Romania, al carei obiectiv pentru urmatorii ani este sa ramina fara obiect de activitate. Doamne ajuta!