Din nou despre Bucuresti

Peren, ca de obicei

In Bucuresti centrul se recunoaste dupa faptul ca e gaurit, cirpit prost si denivelat. Ca-i lipsesc dale din pavaj. Ca se disloca bucati de trotuar nefixate. E o prefacatorie, iluzie, o simulare de renovare de cite ori se face de catre stat. Poti sa-ti rupi picioarele, masina, gitul oricind. Recunosti Bucurestiul dintr-o mie chiar cu ochii inchisi. Incearca sa faci urmatorul test: iti pui tocuri in picioare (baietii pot incerca spre exemplu cu role) si fa 10 pasi fara sa te clatini. Daca-ti reuseste, nu esti in Bucuresti. Sau esti de la circ, construit din cauciuc.

Mai e ceva de adaugat. Neasteptat. In Bucuresti, tot ce e in afara centrului se recunoaste dupa acelasi lucru: e gaurit, cirpit prost si denivelat. Lipsesc dale din pavaj. Bucatile din trotuar asteapta o alta comanda de fixare, mereu si mereu.

Bucurestiul respira nepasare. Si parca simti, tot cu ochii inchisi, cum iti furi caciula. Singur. Neprovocat. Si din departare simti zvonul unui alt festival.