Comedia e simplă sau complicată?

Aceasta e întrebarea

Simplă, ai zice, dacă stai în scaun și vrei să râzi. Evident, dacă e amuzant, râzi. Nu faci efort. Doar miști colțurile gurii și permiți hohotului natural să iasă descătușat, iar tu te simți așa de bine, fără să sapi, să-mpingi vagoane, să ungi rotițe, să faci vrăji sau să ai pile. La Chaplin, la Stan și Bran, la Louis de Funes,  la Benny Hill și Ricky Gervais, la  Jim Carrey, la Seinfeld, la  Birlic, Puiu Călinescu și Jean Constantin, râzi. Deci pare simplu.

Complicată, dacă trebuie s-o produci tu. Cum faci oamenii să râdă? S-au scris tratate, culegeri, lucrări complexe care cercetează în detaliu procesul de a râde și metodele de declanșare ale acestuia. Până și cei mai mari actori de comedie se blochează când le ceri “Fă-mă să râd”. Lasă că e nepoliticos să ceri cuiva așa ceva, dar este și inuman. Pentru că unii nu au această capacitate. Iar dacă o au, este o chestiune de elaborare, de lucru intens, de exersat și de testat pe public. Am spus de talent? Că ceea ce ți se pare ție amuzant, poate să nu miște nici măcar a grimasă fața cuiva. Deci umorul tău nu e egal cu al meu. Și de aici, dificultatea. Deci pare complicat.

“Simplu e atât de complicat”,

zice sloganul acestei ediții a Festivalul Bucharest Best Film aici , creat de 5 ani de Enea Dabija, un promotor pasionat al filmului în general, al celui de comedie în special. Parcă creat să ajute spiritul ușor șifonat în acești ultimi ani de suferință, griji. teroare generalizată, își dorește să fie plin cu momente de pus la suflet. Pentru că, odată ce râzi cu adevărat, lucrurile par să aibă rezolvare, iar tu rămâi mai bpgat sufletește, pentru că nu mai uiți împrejurarea și pe cel care te-a scos din ale tale. Recunoașteți că nu ați uitat niciodată ce v-a făcut să râdeți în copilărie.

Iată de ce nu mă dau în lături de la asocierea cu ceva amuzant, mai mult decât atât, cu un festival de film de comedie și ce m-a determinat să fiu entuziastă atunci când am fost invitată să fiu în juriu, alături de Irina Margareta Nistor, Adrian Păduraru, Andrei Zincă, Ioana Pavelescu, pentru a doua oară. Am întors doar pe câteva fețe în emisiunea Irinei Margareta hazul ăsta specific românesc și contextul general, puteți vedea aici. câteva schimburi de idei cu șefa juriului.

 

Mă fascinează dintotdeauna comedia, mă dau în vânt ca oamenii să fie bine-dispuși, nimic nu se compară cu a râde din inimă, în gașcă, la un film, spectacol sau acasă, între prieteni, așa cum mă fascinează concomitent mecanismele din spatele acelui haz nebun. Ce-i face pe unii să reușească în tentativa lor de a ne crea starea hăhăitoare, iar pe alții nu? Sunt, de asemenea, de notorietate, incercări asumate de a face comedie, care au dat chix.  Pentru că e așa de rar de prins starea asta de grație, m-am bucurat în plus de prilejul oferit de Enea, prin desfășurarea concertată a unor vizionări de filme de comedie de ultimă oră de pe mapamond, deja validate de  o selecție riguroasă și a unor evenimente conexe cu schepsis, adică miez  comic, tâlc, zîmbet intrinsec.

Să fie comedie!

La această ediție de festival, în 10 zile s-au perindat prin fața noastră 10 filme de comedie, chiar puteți să aruncați un ochi, să știți care sunt  acestea , ultimele nouțăți ale genului, venind din Germania, Italia, Finlanda, Peru, Franța, Canada, România, Suedia, Cehia și s-au concurat amical pentru un strop de veselie în plus, sper că le-ați prins, au fost difuzate și pe Cinemaraton, televiziunea filmelor și festivalurilor românești de film. Au fost filmele în prim-plan, dar pentru mai multe mijloace de expresie, festivalul s-a multiplicat și prin expoziții, workshopuri, concerte, petreceri, show-uri live, cu același substrat ludic, mai mult sau mai puțin declarat.

Nu a fost dedicat doar cunoscătorilor, a fost un festival deschis tuturor vârstelor, cu intrare libera, deloc zgârcit în workshopuri de arta actorului de comedie, de regie, de coregrafie, de scenografie, de caricatură, susținute de Horațiu Mălăele, Nae Caranfil, Izabela Bostan, Costel Pătrășcan și Ion Nedelcu-Ned, la care studenții sau aspiranții la o cât de mică vibrație comică au venit în număr mare și au asaltat cu întrebări mentorii.

Inegalabilul cineast Ion Popescu Gopo a avut, peste timp, expoziția sa de afișe de film, dealtfel ediția cu numărul 5  a festivalului Bucharest Best Comedy Film i-a fost dedicată. Dar expoziții pline de șarm și tâlc, acoperite de o pojghiță satirico-zeflemitoare au avut toți acești mentori, am zâmbit încruntați la caricaturile satirico-politice ale lui Costel Pătrășcan, am zâmbit inspirați la liniile sigure, bine țintite ale lui Horațiu Mălăele, am zâmbit îngândurați la imaginile tumultuoase ale lui Ion Nedelcu, scenograful unor filme ca Operațiunea Monstru, Iancu Jianu, Declarație de dragoste., am zâmbit nostalgic redescoperind afișele filmelor Elisabetei Bostan, am zâmbit ghiduș la amintirea filmelor lui Gopo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când se lasă seara peste București

Iar serile au fost pline, ca la marile festivaluri de odinioară, cu petreceri festive în toată regula, la care stai de drag, fără să te mai uiți la ceas, împărtășind frămîntări și gânduri cu oameni legați de aceeași pasiune, filmul, descoperind ce filme românești s-au mai întâlnit cu publicul, povestind impresii, premiind ideile, gustând o felie de pizza sau după caz, mămăliga din povestea Dragoste pe muchie de cuțit și apoi închinând un pahar de vin întru haz și pacea de a-l cultiva. Pentru că, pentru a râde, avem nevoie de starea aceea bună a inimii, în care știi că nimic nu-ți stă împotrivă, că totul e pus la locul lui și tu ai timp să mai scornești o  glumă, o snoavă, ca să înțeleagă oamenii că totul e împăcare și încredere. Ne dorim asta pentru toată planeta, ne dorim să fie mereu condiții pentru comedie, iar statele lumii să se bată pentru trofee inofensive de film, pentru idei hazlii, pentru a satiriza cele rele, doar imaginare.

And the winner is…

Noi, cei din juriu, ne-am luat sarcina în serios și am deliberat îndelung, nu fără a râde, la rândul nostru de diferențele ivite, pentru că fiecare a dorit să premieze alte fațete ale comediilor înscrise în concurs. În final, fiindcă e nevoie de unanimitate, s-a detașat filmul din Peru, “Surori vitrege”

La Gala de premiere, după un scurt bilanț musai de aflat, am cunoscut și reprezentanți ai noii generații de cineaști, premiați pentru râvna de a face, imediat după workshop, chiar un scurt  film, și am aplaudat din nou, filmul câstigător, Surori vitrege, din Peru..

 

 

A fost bine

Cu muzică live, cântată de tineri și consacrați, pe scena primitorului club Amo Lounge, cu Sorin, Roxana, Irina, gazde bune, gata să te înfieze, comedia jubilează și își atinge valoarea sa supremă, libertatea deplină, în care absolut fiecare simte că ar putea să exploreze un munte al amuzamentului, și de ce nu, să facă chiar un film, ăl mai bun și mai relevant, dar te trezești că s-a terminat festivalul și seara de petrecere și îți propui să nu te lași pe tânjeală și să onorezi această revelație, să intri pe portița deschisă spre inimile oamenilor, iar dacă nu tu, atunci lasă că mai trece un an și vine ediția a VI-a a festivalului Bucharest Best Comedy Film, și se ocupă Enea Dabija de tot.

Pentru că, așa cum spunea Dorin Andone alături de trupa sa “cu valoare adăugată”, parafrazându-l pe Florian Pittiș, “Sfârșitul nu-i aici”.