Cuvintul ca poluare fonica

E un fulg de zapada chimica

Cuvintele nu mai au greutate si ma intreb de ce. Oamenii zic “te sun miine” si nu te suna, “ne vedem simbata” si nu se intimpla, “batem palma” si apoi cineva bate doar obrazul. Nu alunec si spre zona cu “te iubesc”, acolo cuvintele sint pur hazard, aparate de pacanele, se mai pot suprapune peste realitate. Niste vehicule ciudate spre o destinatie stiuta individual. Saniute, cauciucuri, saci de plastic- ca tot e sezon acum- pe care glisezi spre punctul tau de interes. Dar in zona asta cotidian-utilitara cuvintele sint chiar de prisos. Un amic imi da mesaj “te sun eu intr-o ora”, dupa ce il tot cautasem si stabilisem ca facem un proiect. Asta se intimpla acum un an. Ne-am vazut intimplator la manifestatiile de la Piata Universitatii din toamna. Vine spre mine ca ce mai fac. Zimbitor, relaxat, nu mincase usturoi, nici gura nu-I mirosea, e drept, dar da spre mine sa ma pupe. “Stai mai zic, astept un mesaj de la tine, sa nu ma distragi, ca-l pierd. Soseste intr-o ora”. Se indeparteaza. Jignit, cu sensul “Mai pupi tu sa te pup eu, ingrato “. Intelesese. Stinga lui imprejur m-a lamurit ca stia de promisiune, dar probabil o daduse deoparte, sa vedem ce s-o mai intimpla, sa vedem daca nu se iveste altceva mai bun, s-o lasam asa, in suspensie pina apare un semn divin sa ne dea startul. De acord si cu asta, dar zi-mi si mie, sa stiu. Nu a zis, asa ca eu am ramas cu vechea invoiala. Lucrul asta l-a exasperat pina la jignire. Probabil ca eu trebuia sa inteleg din lipsa reactiei lui tot tumultul lui interior. Dar eu sint demodata. Sint depasita, mai iau de bune cuvintele, am prins scoala veche, nu ma pot dezobisnui, desi uneori ma gidila si pe mine ispita de a promite marea cu sarea pentru ca in secunda a doua sa uit. Se poarta, se practica cu mindrie de la vladica pina la opinca. Politicienii sint experti. Poate ca am sa ajung si eu la performanta asta, sa vorbesc ca sa circule vorbe in aer, sa creez pentru o clipa o impresie, o speranta, nu-i asa, pai sa se multumeasca si cu atit ceilalti in lumea asta rea si timpurile astea dificile. Dar cuvintul cu greutate, are, orice a-ti spune, ceva nobil. Inegalabil. Ca orice lucru pe cale de disparitie.

You may also like

Leave a comment