Goana dupa frumusete

Mi-e mila de flori. Nu vreau sa le rup. Imi inchipui cum le smulg din echilibrul lor, de linga familie, bine, au contribuit si desenele Disney la sporirea sensibilitatii mele. Si de brazi mi-e mila. Ma gindesc cum pling dupa ei prin zona pe unde au copilarit ierburile si tufisurile-prietene. Dar ce te faci, cum obtii frumusete intr-o casa, ca gresia si faianta nu ajug, oricit de scumpe ar fi. Glastra cu flori. Dar Craciunul, ce farmec poate avea fara bradul impodobit in casa? Acuma, sincera sa fiu, eu cred ca nu am avea nevoie de aceste adjuvante estetice daca am purta frumusetea in suflet. Noi insa ne ocupam cu alte treburi importante si nici nu mai stim cum se face asta. Asa ca ne agatam cu disperare de flori si de brazi, ii inchidem in apartamentele noastre otelite, plastifiate, scumpe, multumiti ca totul e aranjat “frumos”.
Tineti-va voi de bradul taiat cind bate un vint mai puternic. Eu nu vreau. Fara radacini nu ma poate sustine.