Intii mai e noul intii aprilie
Ride iarasi primavara
E 1 mai. Ziua muncii. Hai sa vedem care munca. Sa incepem de sus. Munca parlamentarilor. Ha ha, bun, am tras cu un ris copios. De unde si vorba “Ride iarasi primavara”. Plimbat cu masina de serviciu, rezolvat mici ciupeli, mari ciupeli, depistat solutii ingenioase de lipsit de la sedintele plenului- asta, stim cu totii, nu e munca. Ar trebui sa se vada ceva rezultate. Or, le vedem lipsa. Dupa cit de istovita si fara de speranta este tara. Sa coborim usor pe ramura. Munca in fabrici si uzine. Care fabrici, care uzine. Nu mai produce nimic tarisoara noastra, ca am inchis toate marile combinate, fiindca “nu erau rentabile”. Se pare ca e mai eficient sa luam totul de peste fileu, numai ca nestiind sa construim atacul, e punct pentru ei. Deci nimic, nici tevi, nici utilaje, nici produse chimice nu exista, ca nu se munceste pentru ele. In turism. Munca lu’ tanti Gica de la 2 Mai este oricum una gospodareasca, pe care o inteteste acum, ca-i mai vin musafirii turistici. Mersi, prin gospodarii muncim toti. Alte munci? Doua luni pe an sa impuscam sacul cu bani spoind doua-trei hoteluri, pacalind cit mai multi fraieri, nu se pune, asta nu e munca. Si oricum, aici trebuie sa stam la coada dupa bulgari. Agricultura. O, da, aici trebuie sa fie munca. Munca de a trimite peste granita productia, sa se intoarca ceva mai scumpa, sa manince si gura mea de agricultor mai mult. Munca de a adauga nitratii potriviti rosiilor, merelor, ridichilor. Nu mai da nimeni cu sapa, de ce, cind poti sa te uiti la televizor? O, da. Munca de televiziune, preferata mea. Citeva telefoane sa vina intr-o camera cu o masa si trei lumini un analfabet care e interesant fiindca scoate icnete sau sta linga o analfabeta cu material mulat pe corp si elucubreaza despre cit au muncit la videoclip, asta iar nu e munca. Deja avem telefonul la noi, camera incorporata, lumina de afara, gata inregistrarea si poate chiar surprindem oameni care conjuga corect verbul “ a fi”. Sau “ a munci”. De fapt, singurii care muncesc sint cei care si-au injghebat afacerile lor, mai mari sau mai mici si se straduiesc sa stea pe piata. Cei care nu-si permit sa plece la mare, pentru ca o pauza in ceea ce fac este fatala. Cei care isi muncesc mintea pentru a face sa mearga totul si mai bine. Nu pentru a ocoli ca un schior dibaci obstacolele la concurs. Munca adevarata este cea care te costa. Un dentist da examen de fiecare data, cu fiecare pacient. Coaforul care nu are clientul multumit poate sa-si ia adio de la meserie. Instalatorul care te tine cu prosoape sub robinet poate sa-ti dea numarul de telefon, il arunci imediat ce a iesit pe usa.
Munca trebuie sa aiba si o componenta de satisfactie zic eu, altfel este obligatie. Dai un pic cu lopata, dar ce gradina frumoasa ai. Repeti lectia cu copiii, dar ce de olimpiade cistiga. Netezesti lemnul, dar ce poarta maramureseana iese. Fiindca nu pot indura, romanii alunga aceasta obligatie pe dupa gard – a se citi granita- si mediteaza la cit de trist e totul, cu ochii scursi in televizor, doar-doar de acolo vine scaparea. Ghici ce. Nu vine. Dezamagiti, merg sa se odihneasca de 1 mai, indemnati de “stirile” perfide din televizor.
Asa ca, stimati telespectatori, ce serbam noi azi? Munca? Ea nu exista decit in rezervatii razlete. Deci nu se socoteste. Serbam ceva ce nu e? Aaaaaaaaa, e o pacaleala! Da, asa mai merge. Ne plac pacalelile.
Pai atunci 1 mai e noul 1 aprilie.
