Norocul si-l face omul

Cu ajutorul ciinelui din dotare

Cica poarta noroc. Au zis-o unii necajiti ca au calcat prea des in el- probabil. Adorabil fel de a vedea partea plina a paharului. Care- e in pericol de a se sparge. Caci – dupa zapada asta a rasarit norocul la tot pasul pe trotuar, de abia mai faci slalom. Care sa fie explicatia? Poate Olimpiada de la Soci sa-i fi inspirat pe stapinii de ciini, de au luat initiativa de a lasa impinzite strazile cu jaloane, sau or dori sa incercam si noi pe strazi slalomul urias? Poate ciinii maninca mai mult, mai des, altceva decit inainte? Ori oamenilor li s-a parut ca zapada acopera – precum covorul- orice mizerie si ca induioseaza cu albul ei imaculat sprinceana incretita? Ce ne facem, ca acum s-a topit si albul e maroniu. Propun sa cautam in altfel norocul. De exemplu, mergind cu pas apasat spre un tel bine gindit. Fara teama ca vei calca pe moale. Pasul sigur si apasat cica poarta noroc de-adevaratelea.