Prietenie pe muchie de cutit

Ma vedeti. Sint un ciine care stie pe ce lume se afla. Va spun de aici de pe terasa ca vremea e neplacuta. Sau cum zice omul “e o vreme de sa nu dai un ciine afara, daramite un om”. Observati cit continut discriminatoriu in aceasta propozitie. Adica daca e urit, cenusiu, ploios si morocanos poate ca un ciine mai poti impinge sa umble prin mocirla si zloata, dar un om nu. Cind e rau rau de tot nici ciinele nu se trimite afara. Abia atunci se indura de el, dar asa, ca o derogare exceptionala care oricum tine de bunul plac al fiecaruia. Cum vine asta. Sint foarte revoltat! Unde e prietenia cea demagogic clamata in atitea lucrari siropoase? Bla bla, ciinele cel mai bun prieten… din bucata mea de piine… vrajeala. Adica spui de prietenul tau Viorel sa zicem “dom’le , e o vreme de sa nu-l dai afara nici pe Viorel”. Nu spui in veci asta. Dar despre ciine de ce sa spui asa ceva? Unde e prietenia, intreb inca o data? Pai nu e, asta e evident. Eu m-am prins demult, dar voi pastra aparentele in continuare si voi face ochi dulci oamenilor, insa intre noi ciinii vom avea si noi vorba “mi-e o foame de sa maninc si un hot dog, daramite un om”.