A fost odată un Castel. Nu. A fost odată un Bal. Stai așa. Astea nu-s pentru noi, ci mai degrabă-s pentru cei care se înfruptă din aerul rarefiat, solemn și ușor încremenit al bogățiilor terestre. A fost odată Generozitatea. Așa e mai bine să încep, ca să înțeleagă toți cei care vor, din prima. Că […]
Și dacă ramuri bat în geam… Astăzi am văzut in cartier o bluză agățată intr-un copac. Nu veche. Model nou, actual. M-am uitat în jur, să văd dacă este și proprietarul la balcon, poate a vînturat rufele cineva în scopul uscării sau poate e un afacerist care a găsit o metodă nouă de vînzare. Că […]
Familia Addams, Teatrul Excelsior Pe scurt, recenzie a la Addams Am fost la un spectacol unde am avut în față numai oribilități, ce bine, ce minunat. Niște zăluzi tineri se îndrăgostesc, bueah, părinții din lumi diferite i-ar călca în picioare la auzul acestei porcării, uraaa, abia așteptăm. Familii cu diformități minunate, distribuite în mod […]
Ma tot intreb asta in ultima vreme, e cumva firesc, am tot strans ore bune, poate zeci, de vizionat filme cu subiect firav, care se poate eventual etala concentrat, in maxim zece minute. Tocmai aceste filme au pretentia sa ne rapeasca mai mult decat cele obisnuite, standardizate la lungimi de o ora jumatate. Adica ne […]
Fâsh… fâsh… fâshâie plopii. La plopi ne uităm adesea indiferenți. Figurație. Ei trebuie să străjuiască un drum și să susțină ceva păsăret. Dacă e înalt plopul, se zice în popor că îl murdăresc ciorile mai degraba. Cea mai rezonabilă imagine a plopilor ne este fixată în memoria colectivă de Eminescu, care trecea adesea ”pe lângă plopii fârâ soț” s-o revadă pe ea…