Hotii scapa printre degete

Pe ce te bazezi cind vrei sa te legeni

Ma duc la Roaba de Cultura, loc cool din Herastrau cu un prieten sosit din Anglia. Sa stam in hamace, zic. Nu era soare, vacanta e pe ultima suta, prin urmare putem sa zabovim un pic sa depanam cite ceva. Surpriza. Hamacele sint mai putine. Doua. Din patru. Il intreb pe baiatul care are grija: gata, ati strins deja? Dar mai e inca vacanta, ce e graba asta. Zice : ba deloc, doar ca ne-au furat doua hamace. Cum asa? Asa. Au venit intr-o noapte, le-au taiat si le-au dus cu ei. Si n-ai sarit, n-ai cautat sa-I impiedici? Nu, face el, n-am incercat, sa mai patesc cine stie ce? Sa fiu sculptat de vreun “artist” al cutitului? Si pentru ce. Pentru doua hamace??!

Ma gindesc, o, ce lovitura incintatoare o fi zis omul ala ca a dat. A facut rost de doua cirpe de se agata de copaci, se da huta pe ele cu familia, sau le vinde, trebuie ca e multumit. Satisfacut cind a ajuns acasa. Miine mai cara vreun carut afara din supermarket cind nu se uita nimeni, ca poate ii trebuie.

Cind am ajuns o tara de hoti? Nimic nu justifica asa ceva. Nici o saracie. Strabunicii nostri au fost saraci lipiti si n-au furat un capat de ata. Au incropit, au intarit, au mai cirpit, nu s-au lasat sa decada. Demni.

Prietenul meu din Anglia zice: mi-e dor de acasa. Adica de Brasov? Ca el e din Brasov. Nu, zice, de Londra.

De-aia ne trebuie altfel de politicieni. Si un altfel de presedinte. Acasa sa fie Romania.