Olivia de poveSteer

…si cartea sa cu vorba dulce

“Nu foloseste focul cind gateste”, “copiii ei maninca tot asa”, “are o emisiune pe Acasa”, “tipa e misto, dar a cazut intr-o extrema”, “a dat azi pe blog o reteta vegana de salata cu nuci”, astea sint informatiile care circula printre amici mei cind discuta despre ea. Imagini disparate, frinturi de vesti, Andi Moisescu, fragmente de retete vegane uimitoare, dispute despre a fi sau nu vegan, postari pe Facebook, asta auzeam cind venea vorba de Olivia Steer. Toate legate de un fel aparte de a te hrani. Mai atent. Mai responsabil. Mai constient. Zilele trecute mi-am zis “hai dom’le sa descopar care e firul comun al tuturor povestilor, chiar de la sursa. Si am fost la lansarea cartii sale “Dulciuri de Poveste”, precedata de o demonstratie de gatit. Explicatii. Bombardament de intrebari: “Cum recunosti mierea adevarata?”, “De ce sa nu mincam portocale?” “Sucul tine loc de hrana?”, “Cum risnesti caju-ul?” S.a.m.d. Acest val intrebator era stapinit de o fata cu chip frumos si voce calda, cu toate raspunsurile la ea, luminate de convingerea ca natura e in noi vie si asa trebuie s-o pastram, mai presus de obisnuinta, moda, lacomie, daca vrem sa traim armonios. Asa gateste copiilor ei, deci ma gindesc ca poate fi bun si pentru noi, fiind izvorit din dragoste. A strins si pentru alte mame-copii-tati-cumnati un manunchi de retete dulci – fara a contine zahar- invelite in povesti cu Fat Frumos si Ileana Cosinzeaza, tot fara adaosuri nocive.

Macar sa reflectam la asta, sa nu ne grabim sa judecam cocotati pe piedestalul lui “stiu eu mai bine”.

Brusc n-am mai vrut zahar. Am vrut doar dulciuri de poveste.