Un om ca noi Zilele trecute m-a sunat un amic despre care – ce s-o mai lungesc – am auzit ca a fost internat la psihiatrie, mai pe romaneste la nebuni. Stire teribila, cunosteam omul destul de bine si, in afara de niste accese de nervi cum gasesti la romani la tot pasul, ceva suspect, […]
Intrebare fara folos Chestia asta cu varsta. Cati ani ai? Cat e de relevant e sa intrebi pe cineva asta. Oare nu se vede ce e de vazut cu ochiul liber? A, eu am cu o luna mai putin, ba eu am mai mult. Bun, dupa ce afli, se schimba ceva? Daca e mai mare […]
Hristos a inviat! Bucurie fara seaman. Innoire. Natura. Inflorire. Puf. Stele. Sclipire. Uimire. Smerenie. Lumina. Copii. Parinti. Parintii parintilor. Copiii copiilor. Copiii copiilor copiilor. Sens. Liniste. Adevarat a inviat!
Prea putin ca sa am legitimatie de cunoscator Nu, nu stiu nimic despre Andrei Gheorghe. Lucruri vagi. Am lucrat in acelasi trust. Stiu ca era prof de rusa si asta mi l-a facut simpatic. Am facut rusa la scoala si intotdeauna am avut profi extraordinari la materia asta, nu stiu cum se nimerea. Asta m-a […]
Vezi, nu-mi iese ca lui Shakespeare. Nu-mi iese versificatia. Nici ca spectator nu m-am descurcat, am primit in timpul piesei, de pe scena, de la Richard al II lea insusi, cupa sa cu lapte. “Gusta din al meu lapte” sau asa cumva a sunat porunca.
Fâsh… fâsh… fâshâie plopii. La plopi ne uităm adesea indiferenți. Figurație. Ei trebuie să străjuiască un drum și să susțină ceva păsăret. Dacă e înalt plopul, se zice în popor că îl murdăresc ciorile mai degraba. Cea mai rezonabilă imagine a plopilor ne este fixată în memoria colectivă de Eminescu, care trecea adesea ”pe lângă plopii fârâ soț” s-o revadă pe ea…
E de sarbatorit? O avea legatura 8 martie cu opt-urile pe care pe fac gospodinele pe 9 martie, de mucenici? Nu stiu. Cert e ca pe 8 noi toti am faurit felicitari pentru mamele noastre, iar ele zimbisera emotionate, nu uitam zimbetul acela, nu nu, ca era asa, nu stiu cum, cam cum ne priveau […]
O actriță puternică devine altă actriță puternică A trecut ceva timp de când am văzut spectacolul Lamiei. Că este al ei, întru totul. Încă am vii în minte multe din secvențele puternice care ne-au mișcat pe noi, spectatorii. Și nu mi-e clar dacă pe scenă nu apărea uneori chiar Vivien Leigh. Ceva se întâmplă acolo. […]
Amețeala de după iarna confuziei Păi da, putem să amețim de-a binelea, fiindcă nu știm care e de fapt treaba cu Dragobetele. Până să importăm Valentine’s Day nimeni nu crăcnea ceva despre sărbătoarea asta frumoasă românească, în prag de primavară, având în centrul său iubirea. Când au venit inimioarele de pluș și scrisorelele siropoase American […]
Tată, ce e aia demnitate? – Demnitatea… este… ceva ce are un om adevărat… – Bine, doar n-o fi inimă. Sau piele. Sau foame. – Nu, că nu se vede. E ceva ce are pe dedesubt. – Că doar n-o fi vreo vestă. Sau pancreasul? – Nu, că nu e chiar pe dedesubt, e ceva […]