Libertate, varianta de cinema

Ne-am luat rația de film despre Libertate

A se consuma fără floricele

Libertate s-a scris în 1989, pe asfalt. Pe pereți. Pe tablourile doborîte cu furie. Pe primele ziare care relatau ce se întîmplă,  Pe generice tv. Pe pancarte. Peste tot. O scriam, o rosteam, cu nesaț, cu dor, chiar cu stîngacie. Nu prea știam noi ce e aia. Nu o mai rostisem, nu o mai simțisem.

Se scrisese și înainte de 1989, cu obidă, în scrisori dizidente, sau cu inocență, pe caiete, la litera L, sau în cărțile în care ne refugiam, în traduceri sau conceptualizînd o stare dezirabilă a umanității.

Iar acum, după 34 de ani, libertate este cel mai des întîlnit cuvînt, repetat pînă la golirea de sens, se folosește în toate ipostazele, fie că ar fi potrivit, fie că nu. Avem libertatea să emitem păreri, să ieșim din sală, să alegem, să ne formăm, să ne distrăm, să atragem fonduri europene, să schimbăm postul tv, să cumpărăm mașină electrică, să ne contrazicem, să mîncăm bio, să conducem haotic, să ne însușim bani publici, să stăm pe net, să protestăm, să ne mai luăm o pereche de pantofi, să facem terapie, să fim femei puternice, să fim lideri, să procrastinăm, să înregistrăm eșecuri, să cerem sfatul unui coach, să zicem succesuri în loc de succese, să ne uităm chiorîș, să ne prefacem fericiți pe Insta, să vorbim engleza british, să ne disprețuim strămoșii și unii pe alții și obîrșia ponosită, să luăm pensii speciale, să facem home schooling, să credem în ce vrem.

Avem libertatea să aflăm sau să ne mai amintim, dacă putem, despre cele întîmplate la Revoluție.

Foto: Fábry Péter

Foto: Nicu Cherciu

Și, dacă te inspiră povestea despre incidentele de la Sibiu din zilele clocotite ale lui decembrie 1989 , și dacă vrei să readuci acele clipe teribile în atenția celor care nici nu erau născuți pe-atunci, dar și în amintirea celor care au auzit împușcături și au simțit copleșitor ce e aia teroare și dacă vrei ca imaginile tale să fie oglinda unor momente de haos și dezinformare, de frică și confuzie,  în care armele au circulat și s-au descărcat fără discernămînt, și dacă iei dintre actorii talentați ai momentului și-i dirijezi astfel încît să întruchipezi totul, cît mai fidel, conform casetelor, interviurilor, documentelor, cu emoție și atenție la detalii, atunci se cheamă că ești regizor și ai făcut un film care se numește Libertate. Și te numești Tudor Giurgiu.

Hai la Libertate, neamule!

Chiar dacă nu dă răspunsuri, filmul Libertate a apărut ca un reminder al stării de confuzie, de lipsă de încredere generalizată din pragul schimbării de sistem,  din păcate atît de sîngeroase în România, e o zgîlțîire de ființă care îndeamnă la empatie și invită la reflecție, un mic cutremur moral la care poți lua seama sau trece nonșalant mai departe. Ce este tulburător în filmul Libertate este ce rămîne atunci cînd dezordinea generală domnește peste oameni cu răspundere, abilitați să restaureze liniștea și bunul mers al statului, dar puși într-o situație-limită, confuzia care orbește și face pușca să tragă fără  control, frica acaparatoare, prezentă ca o molimă, sub pecetea căreia se derulează pînă la urmă fapte pe care le crezi gîndite corect, așezate, bine ticluite. Liberul arbitru pîndește și atacă neașteptat în condiții de debusolare generală. Mai bine nu era așa liber arbitrul ăsta., spun oamenii, loviți de jocul întîmplării. Pînă la urmă, natura umană este cea care generează schimbarea continuă a raportului de forțe, iar confuziile și mai apoi deciziile cu urmări ireparabile apar din mici erori de înțelegere, acțiuni nepotrivite, comportamente spontane, inerente în condiții de criză, care derutează fatal.

Dar Libertate mai invită la ceva, zic eu, deși a zis-o într-un fel și Tudor Giurgiu, prezentîndu-și filmul și echipa la Sala Palatului, la premieră.

La empatie. La înțelegere. La înțelepciune.

Vă propun să vedeți filmul, nu de alta, dar vreau să fac un studiu. Dacă sînteți foarte mulți, aș vrea să știu dacă ne solidarizăm în păreri sau continuăm tot așa, unii hăis, alții cea. Dacă sînteți puțini, lăsăm pe alt film. Dar eu zic să nu mai amînăm, ca să nu fim noi sursa unui nou film cu proști, înspirat din realitate.

Vă invit la Libertate. Pentru că o aveți. Acum, cu 100% film omonim inclus.