Ochii care nu se vad se uita in suflet.

Thought in Romania

Catalin Nastasoiu a avut ieri vernisajul expozitiei sale “RONATIV. 3 gratii.” La Galateca. Mi-e bun prieten si mi-e drag, oricit de departe e casa lui din New York. Ne stim cred de o viata. I-am admirat lucrarile dintotdeauna. Asa putin cit ma pricep, mi-a miscat pina in rarunchii celulelor intelegerea. Am fost la una din expozitiile lui cu ani in urma, cind inca nu plecase din Romania. El – atras de mestesugul romanesc autentic. Eu – atrasa de arta lui. Asa am si ramas amindoi. Atrasi. El- de ceva ce nu vede toata lumea, dar simte, eu- de ce si cum vede artistul. Asta inseamna, dom’le statornicie. Si faptul ca s-a intors de o vreme incoace in tara si ne-a oferit acum inca o parte a sufletului sau sub forma unei expozitii demonstreaza ceea ce nu se descrie in cuvinte. Ci in obiecte delicate dar puternice, cu incarcatura, cu dragoste si dor, mustind de Romanie frumoasa si profunda. Mi se pare ca folosesc prea multe cuvinte deja. Si prea-s sarace. Asa ca, decit o saracie populata de clisee, mai bine va indemn sa luati efectiv contact cu inceputul a ceva frumos, dragastos, original. Recomand. Stiu ca e doar inceputul de la el, cind am explodat de uimire si entuziasm si am sarit sa-l felicit mi-a spus, cu seriozitatea lui poznasa: “Stai, ca n-ai vazut nimic. Abia m-am pornit”. E timpul sa ne dam la iveala Romania. Atunci sa lasam artistii sa ne dezveleasca adevarurile ei.