Opt martie dupa capul meu
E de sarbatorit?
O avea legatura 8 martie cu opt-urile pe care pe fac gospodinele pe 9 martie, de mucenici? Nu stiu. Cert e ca pe 8 noi toti am faurit felicitari pentru mamele noastre, iar ele zimbisera emotionate, nu uitam zimbetul acela, nu nu, ca era asa, nu stiu cum, cam cum ne priveau ele de obicei, cu multa ingaduinta si amuzament, dar pe 8 era ceva in plus, nu stim sa zicem ce, dar era ceva inefabil, intraductibil, ceva din dorinta soldatului de a se preda, ceva din abandonul unui om fara palarie in fata soarelui, ceva in care mamele noastre il acceptau, predandu-se pasnic, in tot restul timpului rezistand batoase asalturilor emotionante ale mutrelor noastre mereu pe modulul demanding.
Cica Rosa Luxemburg si Clara Zetkin ar fi doua nume suficiente pentru a nu serba 8 martie. Ca de la ele ar fi pornit Revolutia bolsevica. Din cu totul alte motive s-a instaurat in Rusia ziua femeii si apoi am preluat-o si noi. Lasa sa preluam ceva care pune in valoare femeile. Sa luam si Ziua Mamei de la englezi. Sa le mangaiem. Sa le admiram. Sa le laudam gingasia si sensibilitatea si puterea. Si apoi sa ne ocupam si de Ziua Tatalui.
Oricum, 8 martie are legatura cu tot. Este un motiv sa sarbatoresti. Nu neaparat sa gatesti. Parca toate celelalte sarbatori sint la pachet cu mancarurile. De data asta, nu. Nu se precizeaza nicaieri, nici nu se cere undeva asta, nimeni nu simte nevoia ca ziua care le pune pe femei pe piedestal sa se manifeste cu chiolhane, cu copane smulse in mers sau cu sandvisuri stropite cu vin, dupa ultimele invataminte culese de pe bloguri culinare.
O prietena scria ieri pe Facebook ca au fost multe cele care au luptat ca sa fie normal sa aiba o zi de sarbatoare, sa fie frumos sa declari ca esti femeie, chiar benefic. Acum, eu nu stiu in Romania cat de benefic este, dar niste mici semne ca stim care e firescul par sa se iteasca. Ea insista pe faptul ca trecem cu vederea prea usor dramele prin care au trecut multe femei si am fi in stare sa eliminam o sarbatoare dedicata bucuriei de a fi femeie, multumirii fata de ele, pentru ca nu se face, nu e autentic, sunt alte lucruri mai de calibru care ar atarna mai greu la capitolul importanta. Nu trebuie sa taiem nimic din ce este sarbatoare. Si nimic din ce aminteste ca odinioara s-au intamplat si lucruri nefiresti. Pentru ca suntem inca atat de aproape de nefiresc. Eu realizez ca trebuie mai mult ca oricand sa serbam femeile care muncesc pe care le vezi la tot pasul si ti se pare atat de normal.
Zoe, fii barbata
Mi se spune oau ce parere ai, acum femeile au chiar prim ministrul in randurile lor. Ce victorie. Eu zic ca e foarte bine, e minunat, dar sa urmarim mai degraba sa cantarim rezultatele muncii unei femei in acest post. Sa vedem cu cat a usurat interventia sa viata romanilor Si apoi sa spunem ca da, este o diferenta. Cata vreme este doar o oarecare cu calitatea de a fi femeie, sorry, n-are nici o relevanta, este o marioneta in maiini rauvoitoare (maini de barbat sau de femeie, n-are importanta) care face ce i se dicteaza. Noua ne trebuie o femeie de isprava, care cand hotaraste sa faca o ciorba, o face cum stie ca a saturat multe guri. Stim ca nu ma refer la ciorba si la bucatarie, oricat se vrea asocierea asta permanenta femeie-bucate. Ma refer la ciorba asta asemenatoare cu o mocirla in care suntem invitati sa ne scaldam. Si la pricepere. Si la hotarare. Si la femeie. Pe care o celebram, in toate talentele sale. Pentru ca uneori a fost mucenica. Si poate de asta opturile de pe 9 martie, totusi.
Puteam sa fac o compunere despre ziua femeii. Dar nu mai vrem compuneri, ode, poeme tematice. Vrem sa scriem cum ne vine.
