Ne-am luat rația de film despre Libertate A se consuma fără floricele Libertate s-a scris în 1989, pe asfalt. Pe pereți. Pe tablourile doborîte cu furie. Pe primele ziare care relatau ce se întîmplă, Pe generice tv. Pe pancarte. Peste tot. O scriam, o rosteam, cu nesaț, cu dor, chiar cu stîngacie. Nu prea știam […]
Cît am fost membră a Teatrului Studențesc Podul, am fost intrigată de un afiș omniprezent, Zoostory, care părea a fi unul dintre marile triumfuri ale studenților aspiranți la titlul de actori, care populau Podul. Cătălin Naum, profesorul și mentorul nostru, ne povestea ce succes a fost, ne umplea de curiozitate, ne stîrnea și invidia. Ba […]
O altă versiune a lui Cool “Party” te pune pe gânduri încă de la prezentarea afișului. E vorba de distracție? E vorba de vreo petrecere cu schepsis? Ceva panseuri despre lume și viață? Comedie de situație? Ce să fie? Nu te ajută nici numele autorului, nici numele proaspete de pe afiș, nimic care să te […]
A fost odata ca niciodata o pandemie. Se stie ca asta inseamna o epidemie ce a cuprins o intreaga planeta. E vorba de planeta noastra, care de obicei apare reprezentata sub forma unui glob albastru invartitor, culoarea data cica de intinderile mari de apa. Cica. Si mai cica altceva. Exista pe planeta asta o tara […]
Ma tot intreb asta in ultima vreme, e cumva firesc, am tot strans ore bune, poate zeci, de vizionat filme cu subiect firav, care se poate eventual etala concentrat, in maxim zece minute. Tocmai aceste filme au pretentia sa ne rapeasca mai mult decat cele obisnuite, standardizate la lungimi de o ora jumatate. Adica ne […]
S-a intrecut masura Da, observ cu ochii mari ca s-a depasit masura care dovedeste ca un eveniment e redutabil. Stim cu totii. 25 e de ajuns. 25 si te lasi. Ai implinit 25 de ani, gata, esti considerat batran, deci lasi umerii in jos. Ai 25 de ani de casnicie? Societatea zice ca e prea […]
Într-o seară de iarnă o piesă rusească se traducea… Și veni traducerea la actor. Și veni entuziasmul la echipă. Și veni munca la echipă. Și veni premiera la public. Și veni zvonul la femeie. Și veni curiozitatea la femeie. Și veni decizia la femeie. Și veni anunțul cu piesa la pagina de Facebook a […]
Vezi, nu-mi iese ca lui Shakespeare. Nu-mi iese versificatia. Nici ca spectator nu m-am descurcat, am primit in timpul piesei, de pe scena, de la Richard al II lea insusi, cupa sa cu lapte. “Gusta din al meu lapte” sau asa cumva a sunat porunca.