Vrabia malai cloneaza

Acesta este porumbul cu care ne-am pacalit toti cei 3 care am cumparat de la taraba din Sinaia, de linga Castelul Peles. La intrebarea mea insistenta daca e romanesc, mi s-a raspuns iritat ca da. Iritarea asta ar fi trebuit sa ma lumineze, dar nu a facut-o decit prea tirziu, cind deja muscasem din otrava. Era porumb din cel moale, saminta ungureasca sau mai stiu eu ce natie. Cert e ca are un gust oribil, pe care il detectezi doar pipaindu-l cu papilele. L-am aruncat imediat si va indemn sa nu ajungeti in situatia asta, de a da 3 lei pe o porcarie asezonata cu o minciuna sfruntata. Sint 3 lei munciti de voi. Mergeti sa vizitati castelul, nu va opriti la speculantii de pe margine, iar daca vi se pare o fata mai luminata, atentie la nuante cind cereti porumb romanesc. O sa stiti cind e capcana pusa. Nu va dati seama cercetind culoarea –desi poate un ochi incercat ar dibui cu siguranta-, nici gustind o bobita, ci din glasul acru al vinzatorului. Este gata sa fie prins cu minciuna si asta il enerveaza peste masura. Si atunci se da de gol. Daca e bun, neaos, omul zimbeste sigur pe marfa lui. Iti spune si localitatea si rindul de unde l-a cules. Iti da gratis unul sa-l incerci. Dar nu se enerveaza.