Artistul cu A mare

Dar si cu initiale V.R.

Exista un Artist pe care nu ma pot abtine sa-l imbratisez de cite ori il vad. Chiar daca il agasez, sint convinsa. Dar ce sa fac daca imi vine sa-l iau in brate, sa-l tin strins, sa-l rapesc macar pentru o clipa si sa-l duc acasa la mine? S-a facut actor, trebuie sa suporte si astfel de reactii necontrolate.E pur instinctiv, nu e cerebral nimic aici. Nu vreau sa fac asta, departe de mine dorinta de a deranja sau de a nu pricepe care sint limitele bunului simt. Dar e mai presus de mine. M-am autoanalizat. Inca de cind l-am vazut intia data intr-o piesa de teatru am fost fascinata. As fi vrut sa se reia, sa-l vad iar si iar. L-am urmarit in aparitiile sale, de o discretie si un profesionalism aproape maniacale, sint mereu uimita de trecerile sale incredibile de la un personaj la altul, de la Moromete la Tipatescu si Pampon, de la Tanase Scatiu la Apostol Bologa. Si vocea sa imi transmite enorm. Ascult incontinuu cartea audio “Pilnia si Stamate”, de Urmuz. Sigur, e si scriitura absurd dupa care ma dau in vint, dar vocea, felul cum e citita cartea, mmm. E o obsesie, mi-am zis. Dar am observat ca si alti romani, multi la numar, sufera de aceleasi simptome. Sa fim atitia in nevoie de spitalizare? Nu cred. Prea numerosi. Inseamna ca asta e normalul. Recent, la Festivalul Comedy Cluj l-au ovationat si l-au transformat in “excelenta”, am fost acolo, deci e clar. E o minune care munceste si traieste printre noi. Cu pasiune. Cu dragoste de meserie. Si asta atrage. Ba chiar duce la iubire. Este cit se poate de normal sa-l iubesc pe Victor Rebengiuc.