Roman contra roman

Sint trista. Ma gindesc la oamenii care au murit nevinovati in 1989. Am avut un coleg de liceu, facea in ’89 armata la Otopeni. A murit in brambureala aia. In masinatiunea aia infecta. S-au primit ordine si de-o parte si de alta. Prima linie. Fara informatie, fiecare se apara. Lupta cu dusmanul. Care dusman? Roman contra roman. Nimeni nu pare a fi de vina. Dar cineva stia. Cine e acel cineva?

Dupa 27 de ani, acest film facut de Adrian Sarbu ramine un document care ne lamureste ce nelamuriti sintem.  Si ce tristi. Cam asa.

Acum avem informatie din plin. Ei, si?

 

Continue Reading

Swiss Ecodent cu fluor, vreau sa-ti fiu Vizitator

Am ajuns intr-o seara la aniversarea de 5 ani a unei clinici de stomatologie, numita Swiss Ecodent. Nu ma duc la orice petrecere, nu ma dau in vint sa fiu eu peste tot, ma las dusa intr-un loc sau la cineva despre care stiu putin decit daca recomanda, gireaza un om de incredere. Atunci devin curioasa. Aflasem cite ceva de la Oana Voiculet, ea mi-a stirnit interesul, ba ca a fost cu cea mica, Maria,  copilul  simtindu-se grozav desi a avut o interventie destul de complexa, ba ca ea se duce mereu sa-si controleze dantura, sa-si aranjeze orice ce este in dezordine, ba ca a capatat dependenta de viziunea noua, total revolutionara a acestei clinici, pe care ea chiar “o iubeste”, de aceea merge mai des ca la piata. Ei, as. Treaba asta-a facut sa vreau sa cercetez indeaproape, dar nu gaseam prilej. Printre medici ma intimidez. Ei opereaza nu numai cu bisturiul, ci si cu notiuni, sintagme abracadabrante care mie imi sint straine. Stomatologii iti pot implinta o asa privire in hohotul de ris , cu o viteza mai mare decit a lingurii in inghetata, de nu mai zimbesti in viata ta.

 

Si…am gasit prilejul. Petrecerea. Cine era la final de-a casei? Eu. Cine conversa  cu medicul Christian Marmandiu, CEO-ul clinicii Swiss Ecodent ca o prietena de-o viata? Eu. Cine privea cu ochi inimosi in jur? Tot eu.

Oana si Cristina m-au chemat la niste poze ca sa nu incep sa filmez una din Vizitele mele de Lucru. Dar nu s-a inventat anestezicul care sa mi-amorteasca mie curiozitatea. Tot vreau sa aflu mai multe, sa lucrez acolo, sa descopar lumea lor. Va urma, simt.

 

Continue Reading

Salut, Salus!

Imi place sportul. Sa-l admir, sa-l urmaresc si sa-l practic. Cu ultima parte nu m-am putut impaca mereu, din diverse motive.Salus 1

Unul este faptul ca-mi plac sporturile de echipa, asa sint eu cladita, sa impartasesc cu parteneri bucurii sau nereusite.

Nu tin mortis sa le iau eu in circa pe toate. Asa sint eu, ma simt bine in colectiv. Negasind echipe de amatori- fiindca nu poate fi vorba de performanta in cazul tuturor, n-ai incotro, te indrepti spre alte variante.

Sali de sport, instructori, programe specializate. Am incercat si asta. Ceva nu ma tine. Ma plictisesc. Nu ma atrage nimic.

Oamenii sint grabiti sa acopere programa, sa fuga spre altceva, te ghideaza mecanic, uneori cu naduf abia stapinit.

Nu mi-a placut atmosfera in locurile unde am incercat. Am preferat sa-mi fac singura exercitiile, cum m-am priceput.

Acum un timp insa, m-am lasat convinsa de buna mea prietena Carinelu’ sa particip la o sedinta, “atit, Gianina, o sedinta de instructaj sportiv La Centrul Salus, chiar linga Parcul Tineretului, aproape de tine”, unde mergea ea de vreo doi ani.

Bine, zicSalus 2, mai ales ca era a cincea oara cind ma chema. Vroia ea sa-mi demonstreze ceva, m-a si luat cu masina, ca sa fie sigura ca nu ma pierde pe drum. Si am intrat intr-o lume aparte, intr-adevar.

Elena, instructor personal la Salus, frumoasa, desteapta, pasionata, fit si tot ce trebuie m-a primit zimbitoare si asa m-a pus la lucru de am gifiit, am protestat, am jurat ca nu mai vin, am avut mici izbinzi, am cerut pauze.

Nu zicea nu, dar nu m-a lasat. Nu a lasat nici zimbetul deoparte.

Aceasta fata ma ghida in orice demers cu muuulta pricepere, intelegere, chiar compasiune, “da, ai dreptate” nu parasea discursul ei binevoitor-amuzat nicidecum. Empatie totala.

Si mi-am dat seama ca de asta am nevoie.

De un om care sa vorbeasca cu mine, sa faca exercitiile cu mine, sa traiasca greul si sa-l inteleaga, chiar daca pentru el e floare la ureche.

Si parca asa inaintezi. Si parca asa vrei sa revii. Si parca asa obtii si rezultate.

Prin urmSalus 3are, reteta mea de tenacitate in munca sportiva de amatori are necesitatile acestea:
1. Sa identifici un loc de facut sport in care sa te simti ca acasa
2. Sa cauti instructor pregatit care sa empatizeze cu tine, sa-ti preia cu vorba blinda, vesela, greutatile de moment
3. Sa lucrezi serios, rizind
4. Sa lucrezi variat
5. Sa mai povestesti dupa
6. Sa existe ceva-ul acela care te face sa vrei sa revii

Si eu am gasit calitatile de mai sus in acest centru Salus. Mic, cochet, cu o atmosfera exceptionala. Am sa fac un jurnal pe tema aceasta, ca prea e interesant si stiu ca urmarile se vor vedea. Vreau sa fiti partasi. Ca sa-mi multumesc si damblaua cu echipa . Vorb-aia, avem echipa, avem valoare.

A, si in echipa avem si doua kineto-terapeute care fac masaj exact in punctele unde te simti vatamat. Iti iau cu mina orice neajuns. La propriu, dar si la figurat.
O mai fi ceva de adaugat? Sa zica cineva ce calitati ar trebui sa mai tintesc ca sa fac sport la modul ideal. Sa ma contrazica cineva, daca are argumente.
Pina una-alta, salut, Salus!
Continue Reading

Puneti luminile pe Necunoscut!

Cind mai ies pe la evenimente, apare cite-o camera cu un reporter agatat de operator, care sare sa-mi ia, chipurile, interviu. Adica se straduiesc oamenii respectivi sa-si faca norma. Sa adune cit mai mult material, sa fie pentru mai multe emisiuni sau cum le-o zice acum imaginilor insirate alandala in jurul unei teme. Ce parere am de familie, dar cine e cel mai sexi din Romania, oare as adopta copii, dar sa facem o urare telespectatorilor daca e Craciun/Paste/ Lasata Secului, de unde am inelul, cum cred ca trebuie sa fie femeia, gospodina sau oama de afaceri, care e dieta mea preferata cu dovlecei, de ce ciocolata este recomandata si cafeaua nu, cum sint filmele romanesti, ce as face daca as fi crocodil , la ce virsta sa ne facem operatii estetice, a meritat Di Caprio Oscarul, de ce gafa de-a mea imi amintesc. Jumatati de ora. Intrebari care nu au legatura intre ele. Sa se umple fisierul. Imi displace sa vorbesc despre orice, sa ma repet si in general imi place sa tac daca nu am ceva cu o micuta semnificatie de spus. Prefer sa ascult oamenii care au lucruri mai importante, mai marete de comunicat. De ce nu i-or cauta pe aceia. Ca sint, din plin. Scriitori, cercetatori, olimpici, creatori. Nu-s toti plecati din tara. Notorietatea asta de tv nu ofera decit o relaxare a familiaritatii de cele mai multe ori. Nu trebuie sa-l aud pe cel cunoscut mie trancanind despre ciorapi, NATO,  Julio Iglesias si preturile la cartofi. Nu-l intrebi pe tata in fiecare zi ce parere are despre grupul ABBA. Ai aflat o data. Si nici despre telefoane, daca nu se pricepe. Scormonesti in alta parte. Trebuie cautat altceva. Sigur ca e greu fara semnalmente, fara reteta. Fara sa te documentezi. Necunoscutul e cheia. Necunoscutul e fascinant. Acolo ar trebui sa fim, cu curiozitatea nepotolita. In necunoscut. Ar redeschide oamenii televizoarele.

Continue Reading

Banii costa timp

Iata ce am citit zilele acestea si m-a bucurat, fiindca e un gind al meu mai vechi. Sa nu existe bani. Doar serviciu contra serviciu. In cazul de fata, timp contra timp.

“In România funcţionează de puţină vreme o instituţie financiară “altfel”. Banca Timpului este un concept internaţional care a fost, de curând, preluat de câţiva tineri din Zalău şi pus în practică în zona Transilvaniei. Acest proiect presupune oferirea de servicii reciproce, care nu se plătesc cu bani, ci într-o monedă mult mai preţioasă: Timpul. Clienţii se ajută între ei, astfel încât ajung să măsoare ziua în planuri duse la bun sfârşit, cu ajutorul celor din jur, care oferă servicii îndeplinite cu dragă inimă.

Banca funcţionează pe baza unui “Organizator de timp” şi, spre deosebire de instituţiile financiare clasice, fără prea multă birocraţie. Orice persoană care vrea să fie clientul acesteia se poate înscrie pe liste, iar, atunci când doreşte, munceşte o oră sau mai multe în folosul cuiva. În schimb, această perioadă se înregistrează drept “ore de credit”, astfel că, mai târziu, clientul poate solicita ajutor, în limita timpului lucrat. Durata de muncă este egală pentru fiecare serviciu prestat, indiferent de natura lui.

„Funcţionează ca o bază de date în care este înscrisă cerere şi ofertă a unor oameni. Oamenii aceia prestează un anumit serviciu şi sunt plătiţi în file de cec care valorează cât au lucrat în ore”, a declarat Alexandru Dan, iniţiatorul proiectului.”

Dat fiind ca s-a introdus cu succes in Marea Britanie si SUA, nu vad de ce nu ar avea sanse si la noi, care ii copiem in toate. E drept ca in alea rele sintem mai talentati. Pai..atunci…Hai sa ne imaginam ca Banca de Timp e ceva deplasat, dar trendy. In curind va cuprinde toata Romania!

 

Continue Reading

Hepi barzdei, bai!

Am vrut sa-mi iau si eu stegulet romanesc din Dragonul Rosu, de la chinezi, dar m-am gindit ca mai bine il tin pe-ala din suflet la vedere. E adevarat ca nu fac des asta, uneori il ascund, il inghesui bine sub alte steaguri, in special britanic si american, pentru ca iu si, samtaimz iz fachin’ shiti nat tu. Dar azi m-a apucat un chef sarbatoresc sa defilez cu inima deschisa, colorata in rosu, galben si albastru. Pentru ca mi-am dat seama ca ai mai grozavi din lume sint romanii, mai ales aia care habar n-au de situatia asta de fapt. Lasa ca Nadia, Ilie, Gica, Simona, Horia sint romani cunoscuti si aplaudati, lasa ca si Angela Gheorghiu si Anamaria Marinca, nu mai insistam cu Brancusi, Enescu, Henri Coanda, Herta Muller, Paulescu. Ginditi-va ca totusi Johnny Weissmuller de aici se trage, Bartok a scris inspirat de suflul romanesc, dar merg si mai departe si spun: Oprah de unde credeti ca vine? O chema Oprea, e evident. Brad Pitt?  Simplu. Brad- prenume autentic romanesc, cu rezonante legate de codru-frate-cu-romanul, e evident ca prescurtarea numelui arata ca are niste unchi ai strabunicilor veniti din Pitesti.  Sa continuam cu Ryan O’Neal? De la strabunul, binecunoscutul Nila. Leo Di Caprio? Var cu Nica al lu’ Stefan a Petrii. Cu caprili la pascut. Mick Jagger a avut se pare un strabun cam certat cu sapunul. Chaplin? O mica greseala, de la Celplin sau Ceaplina s-a ajuns la Ceaplin, se intimpla, dar evidenta e evidenta. Chiar si presedintele Obama si-a pastrat numele din vechime, desemnind una dintr-o gramajoara de bame. O bama. Nume moldovenesc. Stie toata lumea. Si chiar daca pentru ceilalti numele s-a pierdut in negura timpului, sint alte realitati pe care nu le putem ignora.: John Lennon a avut o strabunica care culegea lenoane la Sighisoara, Sofia Loren era ruda cu cineva dintr-un sat de linga Caransebes, cunoscut ca avind un loren urias, Michael Jackson a incercat sa se tot albeasca, stramosii lui fiind dintr-o comuna din Dobrogea, Albesti. Angela Merkel viziteaza si acum in secret satele sasesti de linga Sibiu, ca sa nu mai vorbim de printul Charles. Insusi clubul F.C.Barcelona isi spune Barca in amintirea strabunilor pescari lipoveni din Jurilovca, toti faceau pase cu pesti. Chiar si traditionalul “Hepi Barzdei” are conotatii dacice, “barza” este la locul ei in aceasta urare in mod semnificativ. Minzul, viezurele si varza nu mai incapeau. Asa ca asta este.

Lumea toata vine din Romania, bre.

Continue Reading

Numai Dumnezeu

S-a tacut a neputinta si oroare. S-au spus multe. S-au dat jos oameni politici. s-au pus altii. S-a donat, din mult, din putin. S-a stat cu sufletul la gura, poate se mai salveaza dintre ei. Unii s-au intors printre noi, pe altii i-a luat Dumnezeu, sa-i odihneasca. Mult prea devreme.  60 de oameni frumosi, destepti, energici, cu cautari artistice si vise intense au plecat dureros, tragic, cu opera amputata. Au ramas multe lucruri de neinteles. Ei nu au ramas aici. Din trupa Goodbye to Gravity mai e in viata doar Andrei Galut, care tocmai a iesit din coma. Sa ne rugam pentru el. Si pentru ceilalti, atinsi de atita suferinta. Rugaciunea poate face minuni. In momente ca acestea pricepem, debusolati, chirciti si smeriti, ca singura mingiiere vine de la Dumnezeu.

Continue Reading

Hai la masa

Sa-i prinzi la masa pe Adela Popescu, Cabral, Radu Valcan si Razvan Fodor inseamna sa ai o seara plina. Si de amintiri si de buna dispozitie si de entuziasm si de chipsuri- mai credeam eu, dar astea din urma nu s-au aratat, chiar daca domnul Cabral le face reclama. Si io care ma programasem la imbuibare. Doar de-aia m-am asezat la masa lor. Eh. Mai stau o tura.

Continue Reading

Vrabia malai cloneaza

Acesta este porumbul cu care ne-am pacalit toti cei 3 care am cumparat de la taraba din Sinaia, de linga Castelul Peles. La intrebarea mea insistenta daca e romanesc, mi s-a raspuns iritat ca da. Iritarea asta ar fi trebuit sa ma lumineze, dar nu a facut-o decit prea tirziu, cind deja muscasem din otrava. Era porumb din cel moale, saminta ungureasca sau mai stiu eu ce natie. Cert e ca are un gust oribil, pe care il detectezi doar pipaindu-l cu papilele. L-am aruncat imediat si va indemn sa nu ajungeti in situatia asta, de a da 3 lei pe o porcarie asezonata cu o minciuna sfruntata. Sint 3 lei munciti de voi. Mergeti sa vizitati castelul, nu va opriti la speculantii de pe margine, iar daca vi se pare o fata mai luminata, atentie la nuante cind cereti porumb romanesc. O sa stiti cind e capcana pusa. Nu va dati seama cercetind culoarea –desi poate un ochi incercat ar dibui cu siguranta-, nici gustind o bobita, ci din glasul acru al vinzatorului. Este gata sa fie prins cu minciuna si asta il enerveaza peste masura. Si atunci se da de gol. Daca e bun, neaos, omul zimbeste sigur pe marfa lui. Iti spune si localitatea si rindul de unde l-a cules. Iti da gratis unul sa-l incerci. Dar nu se enerveaza.

Continue Reading

Te uiti si…pierzi

Stau si ma intreb ce rol, ce sens, ce cale mai are televiziunea. De ce ai mai deschide televizorul in afara momentelor cind vrei sa vezi acasa un film pe un ecran mai mare sau cind doresti sa se auda zgomot in casa cind esti singur si dornic de companie chiar si asa, mediata. Altfel, jurnalismul se duce usor usor pe drumul multinational, fiecare vorba e insotita de un fosnet abia simtit, verzui-albastrui, discutiile televizate nu au nimic constructiv pentru simplul motiv ca nu se doreste asta, exact cum nu se doreste generalizarea transportului ecologic, desi s-a ajuns la acel nivel, divertismentul e destul de trist, are retetele stabilite tot asa, de la centru, ca si cum noi am fi niste copii rai la reeducare in masa. Totul are un stil impersonal, aliniat altor reguli decit cele ale sufletului, care imbratisa voios odinioara aparitiile cu miez. Asta se simte nedefinit. Si oamenii au o reactie launtrica de respingere. Televiziunea incepe sa vorbeasca in gol. Computerul si lumea lui i-au cam taiat din avint. Orice te intereseaza poti gasi online. Orice. Chiar si emisiuni de televiziune, culmea. Poate ca da, asta e rostul televiziunii acum, sa faca emisiuni pe care sa le vezi pe internet.

Continue Reading
1 2 3 6