Nimic despre Andrei Gheorghe

Prea putin ca sa am legitimatie de cunoscator

Nu, nu stiu nimic despre Andrei Gheorghe. Lucruri vagi. Am lucrat in acelasi trust. Stiu ca era prof de rusa si asta mi l-a facut simpatic. Am facut rusa la scoala si intotdeauna am avut profi extraordinari la materia asta, nu stiu cum se nimerea. Asta m-a determinat sa generalizez. Am capatat convingerea ca toti profesorii de rusa sunt buni, trec ei printr-o scoala drastica, bombastica, fantastica, au la baza si ceva pedagogie bine insusita, nu ma poate convinge nimeni ca e altfel. Bine, as fi vrut sa am la fizica sau chimie astfel de profesori redutabili, s-a nimerit rusa in top. Si, intalnindu-l de cateva ori pe Andrei Gheorghe in perioada ProTV mi-am dat seama ca regula se aplica si in cazul sau. Cred ca facea orele de rusa memorabile. Asa cum a facut emisiunile radioului Pro FM.

Vocea care asculta

Multimi intregi de oameni ascultau aceasta voce aparte, bine definita, articulata si intrau in dialog. El ii lua in considerare. Nu se multumea sa fie un glas care se auto-admira, caruia ii place sa se asculte si tot ascultandu-se nu mai stie cui se adreseaza, el a instaurat legea interactivitatii in radio, legea gandirii reactive in radio, a-ti pune probleme reale si a le dezbate in radio astfel incat comunicarea sa continue  si dupa ce emisiunea nu mai e on-air. Si nu alegea el intai interlocutorii. Il alegeau ei pe el. Si nu erau putini. Pentru ca devenise un fenomen. Oamenii isi doreau sa se exprime public si el oferea platforma in mod transparent, direct, real. Colegul meu din radio, jurnalistul Radu Buzaianu iimi povestea ca a fost unul din pustii care ascultau cu nesat si din dorinta de a se duela verbal a reactionat, a pus mana pe telefon si si-a spus parerea. La 16 ani. Gheorghe nu s-a rezumat doar la atat. L-a chemat in studio. Sa zica acolo, sa faca ce face el daca e viteaz. Si el a fost. Si de-atunci si de aceea Radu si-a hotarat drumul. Ca el au fost multi. Au capatat curaj. Un adolescent sa fie chemat sa-si spuna parerea in studiourile Pro Fm?!! Ciine-a mai vazut?! Cine a visat? Oare acelea nu sunt teritorii interzise muritorilor, cu atat mai mult mucosilor? Oare acolo nu locuiesc zei? A facut sa se risipeasca treptat ideea ca cine e la radio sau televizor e cocotat pe un piedestal, e vreun guru care  emite axiome, reflectii si sentinte iar restul raman restul, care “e tacere”. Nu. Andrei Gheorghe a dat voce copiilor in formare. Adultilor care aveau ceva de spus. Oricui avea o pozitie pertinenta. Dar si impertinentilor. Ca si ei existau si puneau probleme. A incurajat opinii solide. A creat controverse, ca sa te faca sa gandesti. A fost promotorul gandirii neinchistate. A fost admiratorul naturii umane. Dar asta stiu multi din cei care au fost contemporani cu epoca respectiva. Cam atat stiu si eu. L-am intalnit de cateva ori, am avut schimburi amuzante de replici, dar atat. Ultima oara l-am vazut acum un an si ceva, a venit la radio cand faceam matinalul cu Radu Buzaianu si Mihai Cioceanu si ne-a scos din apele noastre, a ras, a dansat, ne-a lasat perplecsi, ne-a luat de guler, a pus problema dintr-un unghi total neasteptat, ne-a scuturat. A fost ca un meci de judo in care ne-am trezit implicati, fara sa stim bine ce disciplina e aia, fara sa cunoastem toate regulile, dar care totusi e un meci vital, care se joaca acum. Toate interventiile sale erau pe viata si pe moarte. Parca in chiar momentul acela se decidea totul. Era total implicat si te acapara 100%.. Dar asta stiu toti.

Cine stie pe cine?

Nu l-am cunoscut cu adevarat. Asta i-am spus lui Cristi Brancu, care m-a sunat in noapte, din emisiunea lui, sa ma intrebe daca as vrea sa vorbesc despre Andrei Gheorghe. I-am spus ca nu am caderea. Eu pot sa zic ce stiu toti, dar nu am fost in proximitatea lui, nu i-am cunoscut latura personala, asa ca de ce sa ma exprim in legatura cu el?  Oricum, intuiesc ca l-ar fi enervat cumplit sa-si dea cu parerea despre el-cel-intim deopotriva familiari si neaveniti.

Insa, asa cum il stiu din schimbul minim de energie pe care am plutit un pic, am o teorie, inca de cand am aflat ca a ales sa plece pe drumuri necunoscute.

El a inscenat totul, s-a ascuns si o sa apara de undeva sa rada de reactiile celor care sustin ca l-au cunoscut. O fi nascocit un experiment. Pentru ca vrea sa demonstreze ceva despre ratiune. Si mai ales despre natiune. Nu m-ar mira.

You may also like

Leave a comment