Of, brad frumos…

Tot nu ma pot impaca cu imaginea bradului obosit si cocirjat aruncat undeva afara sau sprijinit intr-o rina, gol, fara aparare, pierdut, nedorit. Dupa zile intregi de stralucire si servicii in slujba omului rasfatat, cu frigider plin si lista de cadouri, in cautare de parfum natural si crengi viguroase vine si momentul in care i se spune “mersi, te pupam, drum bun, stai sa pastrez globurile si instalatia”.

Era si o poveste a carei morala era ca dupa o perioada de fala si impaunare vin inevitabil decaderea si uitarea. O fi potrivita daca personajul Brad de Craciun se insinua cu tot dinadinsul in viata noastra, ne hartuia batindu-ne la usa : “luati-ma, laudati-ma, sint superb!!!!”.

 

Bradul trece, globurile ramin

Eu totusi nu vad asa. Vad o fiinta fara aparare agresata si folosita discretionar pentru a crea o imagine efemera. Nu stiu, cred ca bradul ar trebui tratat altfel. El totusi ne trateaza guturaiul.