Sint mindra de Richard Bovnoczki

Mindria e un pacat. Dar daca esti mindru in numele apropiatilor tai, parca nu mai e de atacat o astfel de patima. Sa fii mindru de altii, asta e cheia, e mai usor de iertat. Cu cit e mai indepartata relatia de rudenie, cu atit esti si tu mai departe de pedeapsa, asa ma gindesc. Prin urmare, poti scapa basma curata daca esti mindru de un om pe care nici nu-l cunossti. e situatia ideala. Cum eram noi mindri de sportivii nostri care cucereau medalii, dar cu care nu ne bateam pe burta. Daca il cunosti, e un pic de egoism implicat. Daca ti-e fiu, fiica, var, nepot, se complica situatia, esti cumva mindru si de tine, ca adica ai avut contributie si ce noroc ca ai indrumat odorul chiar tu, nu ai o pozitie prea grozava, se mai adauga zile de penitenta, iar daca esti mindru de tine e jale, esti de tot plinsul. Eu ma aflu in situatia de a fi mindra de multi prieteni. In cazul de fata, de Richard Bovnoczki si Serban Pavlu, vechii mei prieteni si colegi din Teatrul Studentesc Podul.

La inceput a fost Podul

Cu un plus astazi pentru Ricky, acest om extraordinar, care se uita pe el pentru ceilalti, ca-s ei oameni de pe strada, prieteni, familie sau spectatori. Ricky, om de omenie care a fost nominalizat la premiile Uniter pentru rolul din No man’s Land, un spectacol pe care l-am tot recomandat si aplaudat, pe care l-as revedea oricind pentru ca este teatru pur.

 

Mindra de Ricky

Ricky a ales sa faca teatru si face cu brio. Si ceilalti nu pot sa nu observe, de aceea il premiaza. E drept ca sint mindra de Ricky de cind am descoperit omul Ricky, de cind am ris cu el, am strins din dinti cu el, am construit impreuna si am analizat dezlinarile. Nu trebuia sa fie nominalizat ca sa am pornirea asta. Dar am vrut si sa anunt. Si sa fiu mindra. Da, stiu, pacatuiesc putin, dar nu mi-e ruda, deci partial sint absolvita.

O zi la Un Teatru
Continue Reading

Un copil simpatic: Nicu Alifantis

Nicu Alifantis a primit din partea Revistei VIP premiul “un bun roman”. Cind l-am anuntat si invitat, a comentat glumet: Cum, bun roman, un grec? Da, am zis eu convingatoare, chiar asa. Pentru ca noi toti apreciem “grecul”: cinta unele din cele mai frumoase poezii romanesti? Da. Scrie muzica pentru teatrul romanesc? Da. E un reper intre artistii de limba romana? Si inca cum! Si a venit. Si mi-a daruit o carte de colorat cu titluri de cintece continute si de un disc. Toate se numesc Sotron. Analizat, vazut, ascultat, placut. Grozav, e vorba de multa joaca, muzica de calitate si de spirit ludic. Marca Nicu Alifantis. Mi-am luat seama si de-atunci n-am mai sarit sotronul, l-am tot studiat. Si am de gind sa-i fac si pe alti copii sa-l studieze, si la spatiul nostru Gianinani Place, unde o sa las cartea la colorat, ca abia ma abtin sa iau creioanele. Acum mi-a mai venit o idee. Sa inventam si premiul pentru Profesionisti care nu uita sa fie copii. Iar ar cistiga Nicu Alifantis.

Continue Reading

Panica de la Teatrul Nottara

Mi-a amintit de Arta de la Bulandra. Care mi-a placut atit de mult incit l-am vazut de vreo cinci ori.

panica-afis-presa

Si “Panica” lui Mika Myllyaho (traducerea: Cristina Toma) e pe aproape, e spectacol nou si abia am fost la avanpremiera, dar urmeaza sa mai studiez fenomenul etalat pe scena de la Nottara. Si pe cel din afara scenei, e bine de tintuit un pic cu introspectia. Mai ales ca ne apuca pe toti uneori. Piesa asta emite un semnal deloc de neglijat, care este chiar la moda acum.

Legatura cu Arta Jasminei Reza si regizata de Cristi Juncu este participarea lui Vlad Zamfirescu si desenul emotiilor, creat de intilnirea a trei barbati care-si spun lucruri voite-nevoite in incercarea de a se juca de-a psihanaliza. Adunati in jurul unei probleme care declanseaza furtuni interioare si resentimente, situatii conflictuale, avalansa de scuze, acuze, povesti nespuse si o gramada de haz, ei se straduiesc sa se ajute. Nu reusesc prea multe, desi spre final Zina Declicului pare sa-I vada cu ochi buni.

panica1

panica3

Patura asta a prieteniei superficiale se da la o parte si se dezvaluie altceva. In ambele spectacole. Dar acum este vorba de “Panica” de la Nottara, care nu e paralela cu Arta.

Eu n-o sa intru in panica daca voi n-o sa vedeti incepind cu premiera de pe 30 ianuarie un spectacol amuzant, viu, articulat, excelent jucat de Vlad Zamfirescu, Alexandru Jitea, Gabriel Rauta si ingenios regizat de Theodor-Cristian Popescu. Dar o sa intru in panica daca nu-l revad.

Continue Reading