Te uiti si…pierzi

Stau si ma intreb ce rol, ce sens, ce cale mai are televiziunea. De ce ai mai deschide televizorul in afara momentelor cind vrei sa vezi acasa un film pe un ecran mai mare sau cind doresti sa se auda zgomot in casa cind esti singur si dornic de companie chiar si asa, mediata. Altfel, jurnalismul se duce usor usor pe drumul multinational, fiecare vorba e insotita de un fosnet abia simtit, verzui-albastrui, discutiile televizate nu au nimic constructiv pentru simplul motiv ca nu se doreste asta, exact cum nu se doreste generalizarea transportului ecologic, desi s-a ajuns la acel nivel, divertismentul e destul de trist, are retetele stabilite tot asa, de la centru, ca si cum noi am fi niste copii rai la reeducare in masa. Totul are un stil impersonal, aliniat altor reguli decit cele ale sufletului, care imbratisa voios odinioara aparitiile cu miez. Asta se simte nedefinit. Si oamenii au o reactie launtrica de respingere. Televiziunea incepe sa vorbeasca in gol. Computerul si lumea lui i-au cam taiat din avint. Orice te intereseaza poti gasi online. Orice. Chiar si emisiuni de televiziune, culmea. Poate ca da, asta e rostul televiziunii acum, sa faca emisiuni pe care sa le vezi pe internet.